Sistemul românesc de învăţământ este adesea criticat, iar personalul didactic nu face excepţie.
Exemplele negative umbresc însă activitatea unor profesori de-a dreptul excepţionali. În acest articol, vorbim despre 6 dintre aceşti oameni deosebiţi şi profesionişti desăvârşiţi.
Suntem siguri că zeci sau chiar sute de profesori români ar merita să fie menţionaţi în acest articol, aşa că vă invităm să ne povestiţi despre profesorii de excepţie pe care i-aţi cunoscut, la rubrica de comentarii a acestui articol.
Ion Aurel Pop, rector al Universităţii Babeş-Bolyai, din Cluj Napoca, a fost selectat într-un top al celor mai buni 14 dascăli ai lumii în 2013. Selecţia a fost realizată de o instituţie de învăţământ americană, Universitatea Oklahoma Outreach.
„Un profesor bun este, cred, un comunicator înnăscut, dar şi un om cult, un as în specialitatea sa şi cu orizonturi largi de cunoaştere, în acelaşi timp. Un profesor adevărat este drept şi bun în acelaşi timp, dar este acela care, dacă are de ales între a fi drept şi a fi bun, alege să fie în primul rând bun, omenos. Tinerii ştiu dacă dascălul are suflet de daruit şi apreciază „darul”, spune profesorul într-un interviu acordat cotidianului Adevărul.
Continuăm cu exemplul unui profesor român care a emigrat în Statele Unite. Născut în 1956 la Timişoara, Titu Andreescu s-a remarcat în lumea numerelor încă de mic. Trei ani la rând, între 1973 şi 1975, a câştigat celebrul concurs de rezolvat probleme din Gazeta Matematică. Abia trecuse graniţa celor 20 de ani când a devenit antrenor al echipei olimpice de matematică a României. Numit profesor emerit şi consilier pe lângă Ministerul Educaţiei, totul părea perfect pentru tânărul geniu. Insă nedreptăţile au inceput sa curgă, Andreescu refuzând să se pună preş în faţa conducerii comuniste.
Ieşirea din labirint a venit după Revoluţia din 1989, când tânărul de 34 de ani părăsea România pentru a-şi încerca şansa în Statele Unite. In 1994, a fost antrenorul echipei olimpice americane care a obţinut punctajul maxim la Olimpiada Internaţională de la Hong Kong, performanţă neegalată până astăzi. Căsătorit şi tată a doi copii, Titu Andreescu (58 de ani) este profesor al Universităţii din Dallas.
„În întreaga mea carieră, am fost adeptul angajării active a elevilor sau studenţilor în propria lor instruire, făcând apel la predarea bazată pe rezolvarea de probleme alese atent şi care să stimuleze descoperirea şi aprofundarea parţii teoretice. Orele mele nu sunt conferinţe, ci pline de discuţii care facilitează procesul de învăţare. După cum spunea S.I.Hayakawa, „Good teachers never teach anything. What they do is create the conditions under which learning takes place” (în traducere mai mult sau mai puţin liberă, „Profesorii buni nu predau niciodată nimic. Ceea ce ei fac este crearea condiţiilor în care învăţarea are loc”). Exact aşa procedez şi eu”, explica profesorul.
Jean Rotaru, profesor la Colegiul Naţional din Iaşi, este unul dintre cei mai apreciaţi profesori de fizică din ţară. Sunt perioade în care lucrează cu olimpicii de dimineaţa până seara. Ajuns acasă, conspectează manuale şi alte cărţi de specialitate pentru a fi sigur că, a doua zi, le va prezenta elevilor informaţiile în cea mai eficientă şi mai concisă formă.
Unul dintre elevii profesorului, Tudor Giurgică-Tiron, a câştigat, în 2010, medalia de aur la Olimpiada Internaţională de Ştiinţe a Uniunii Europene, din Suedia.
„Este important ca ceea ce explici să se plieze pe felul elevului de a fi. Dau teme, dar nu-i sancţionez pe cei care nu le fac. Îmbin predarea cu umorul pentru că nu vreau ca orele mele să fie foarte stresante, deşi uneori devin astfel când sunt probleme complexe de rezolvat”, îşi descrie modul de predare profesorul ieşean.
În comunism, un tânăr profesor din Galaţi reuşea o uimitoare premieră: calificarea unui elev de la un liceu industrial (Liceul Metalurgic din Galaţi) la faza finală a Olimpiadei de Matematică. Mai mult, acel elev a luat şi un premiu la faza naţională. Se întâmpla în 1967. Acum, profesorul Constantin Ursu, de la Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi, a ajuns la vârsta de 70 de ani, dar nu se poate pensiona deoarece părinţii îl roagă întruna să rămână la catedră.
Universitatea Yale i-a acordul titlul de „profesorul anului”, în urma unui referat în care o fostă elevă a profesorului a descris stilul de predare şi perseverenţa celui care îi fusese dascăl, în liceu.
Profesoara Cătălina Cocan, în vârsta de 32 de ani, dascăl la Şcoala „Alexandru Vaida-Voevod” din Cluj-Napoca, a fost aleasă de specialiştii Cambridge dintre circa 2.000 de aplicanţi din întreaga lumea. Profesoara a fost recompensată cu o bursă pentru bunele practici în procesul de predare, evaluare şi dezvoltare profesională.
„Poate nu în fiecare clasă, dar la o clasă din două întâlnesc un elev pe care, cred eu, reuşesc să-l schimb în bine. Acest lucru mă motivează foarte tare. Şi mă întâlnesc cu copilul acela, care de la început a vorbit cu mine numai în engleză, şi mă întreabă ceva în engleză şi se mai întâmplă să fie câte un coleg de altă specialitate prin preajmă… deja ziua e salvată”, spune profesoara.
La doar 25 de ani, Alexandru Iovanovici a fost desemnat „Profesorului anului”. Tânărul dascăl de la Colegiul Naţional „C.D. Loga” nu a fost atras de salariile substanţiale pe care le oferă cariera de informatician într-un multinaţională, de exemplu, şi a preferat ca, după finalizarea studiilor superioare, să devină profesor la colegiul timişorean pe care îl absolvise. „Pentru elevi, eu încerc să fac orele de informatică cât mai interesante. Dacă elevii vin la ore și văd un ecran negru și învăță tot anul să calculeze suma a N numere, nu-i atrage. Așa că eu fac și altceva. După două ore de laborator, ei pot vedea că ceea au făcut se și mișcă”, este de părere profesorul, care face, alături de elevii săi, tot felul de mici roboţi.
sursa: http://ro.stiri.yahoo.com/6-profesori-rom%C3%A2ni-aprecia%C5%A3i-%C3%AEn-%C3%AEntreaga-lume-074915370.html
Author
adservio.blog
Comments are closed.