Inima unei școli de calitate este relația dintre elevi și profesori și nu există o modalitate mai bună de a îmbunătăți educația decât valorizarea, susținerea, formarea, încurajarea muncii profesorilor buni.
Sir Ken Robinson pornește de la premiza că majoritatea sistemelor educaționale – prin modul în care au fost ele concepute – nu își mai îndeplinesc cu adevărat menirea: aceea de a ajuta tinerii să înțeleagă lumea din jurul lor și să își descopere talentele și abilitățile, în așa fel încât să devină indivizi împliniți și cetățeni activi și empatici.
„Toată lumea vrea să învețe, însă nu toată lumea vrea să fie educată” consideră Sir Ken Robinson, iar acest lucru se întâmplă din cauza felului în care noi am organizat școlile.
Dacă ne dorim ca educația să cultive talentele și abilitățile copiilor noștri, sigura cale este să avem o abordare ceva mai nuanțată, mai complexă asupra educației.
Trăim în două lumi distincte: lumea din jurul nostru, cea care a existat înainte de noi și care va rămâne și după ce noi vom dispărea și lumea noastră interioară, formată din gândurile, aspirațiile, speranțele, visurile noastre. Din păcate, școala se concentrează doar pe lumea exterioară, care nu are legătură însă cu motivația copiilor, cu dorința lor de a învăța, cu dorința lor de a crește personal, intelectual, profesional.
Ce generează nevoia de schimbare a educației?
Sunt câteva elemente care după Sir Ken Robinson generează această nevoie:
– dezvoltarea fără precedent a tehnologiei
– creșterea populației mondiale
– presiunea pusă pe resursele naturale existente
Școlile bune respectă principiile organice ale oricărui ecosistem: dacă creezi atmosfera și cultura potrivite, restul se va întâmpla de la sine.
Citește articolul integral aici.
Author
adservio.blog
