Dispariţia notelor la şcoală. Ce spun experţii despre iniţiativa Franţei şi cât de adecvată ar fi în sistemul românesc

Cu sau fără note în catalog? Aceasta este întrebarea care a pus pe jar oficialii şi societatea civilă din Franţa în această perioadă, după ce Consiliul superior de programe a propus ministrului Educaţiei, la finele lunii noiembrie, eliminarea notelor, considerate umilitoare şi de aceea un coşmar al elevilor. Experţii francezi susţin că elevii trebuie evaluaţi pe niveluri de competenţe la fiecare sfârşit de an, dar fără a fi notaţi.
Aceste evaluări ar trebui să le arate dascălilor adevăratul nivel al tinerilor, materiile unde aceştia se descurcă foarte bine, dar şi unde mai au de lucrat, punându-se accent pe îmbunătăţirea rezultatelor la materiile-problemă.
O propunere ar fi aşadar introducerea unui barem de evaluare pe niveluri, de la 4-6, în loc de notele de la 1 la 20. Cel puţin acesta este modelul după care îşi notează elevii alte state. De exemplu, în Germania, sistemul de notare pleacă de la 6 (pentru cei foarte slabi) şi ajunge la 1 (pentru cei foarte buni), în SUA există litere, de la A la F, iar în Finlanda, ţară-model la capitolul Educaţie, nu există note deloc în şcoala primară, iar în gimnaziu sunt introduse treptat.
Scepticism şi piedici
Francezii însă nu sunt de acord cu această schimbare. Un chestionar din Le Monde arată că 94% dintre repondenţi preferă ca evaluarea copiilor să se facă cu note. Nici experţii români în Educaţie nu cred că o astfel de reformă s-ar putea aplica acum la noi, deşi, cei mai mulţi spun că efectele ar fi benefice.
„Schimbarea în educaţie îi sperie pe oameni, lucrurile se schimbă greu, iar mulţi cred că merge şi aşa, chiar dacă văd lipsurile. Evaluarea formativă, în care îi explici elevului la ce te aştepţi de la el, ce ar trebui să ştie după un an este benefică dezvoltării individuale, însă la noi ar fi greu de implementat în clase cu 30 de copii şi cu profesori care cred că rolul ei este unul de control. E nevoie de pregătirea dascălilor, de schimbarea mentalităţii părinţilor, e nevoie de timp, noul sistem ar putea fi introdus peste cinci ani la clasa pregătitoare“, susţine expertul Alexandra Anton, specializată în politici educaţionale în Finlanda.
Şi expertul Tincuţa Apăteanu, blogger adevarul.ro, este de părere că sistemul public de învăţământ aglomerat ar face dificilă aplicarea unui astfel de sistem de evaluare, dar îl consideră necesar. „Nota, media nu relevă nimic, poţi să ai 5-6 la Ştiinţe, dar să fii genial la Comunicare şi Limbi străine. Notele sunt acum subiective şi diferite în funcţie de profesor şi un stigmat pentru elev. Însă un nou sistem de evaluare a competenţelor va funcţiona doar dacă este făcut în scop motivaţional, nu punitiv“, explică Apăteanu.
Nota, între reper şi stigmat
Părerile dascălilor sunt împărţite. Învăţătoarea Cornelia Popa, vicepreşedinte la Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, spune că „noua optică ar putea să-i ajute pe elevi să fie conştienţi de nivelul lor şi să nu mai fie debusolaţi de note când ajung la liceu“. Însă profesorul de matematică George Trifan susţine că sistemul bazat pe competenţe, introdus din 1996, a fost „prost înţeles şi prost implementat la noi“, ca atare, spune el, încă este nevoie de note la şcoală.
„Notele au un rol dublu, de evaluare şi de ierarhizare, copilul de vârstă şcolară are nevoie de un reper clar, nu percepe finalitatea educaţiei ca adulţii. Însă ar fi nevoie de explicarea şi definirea clară a cuantificatorilor de performanţă, care să reprezinte un standard cunoscut de toţi profesorii când pun o notă“, a explicat Trifan.
Psihopedagogii susţin însă noul model şi eliminarea notelor. „Calificativul nu reprezintă decât un nivel la care elevul a ajuns în raport cu un standard, nota este doar un instantaneu, nu e valoarea lui la acea materie. În plus, notele duc la clasamente care generează competiţie, iar competiţia e prima sursă de agresivitate între elevi. Eu susţin modelul finlandez, fără note în clasele primare: dispare stresul şi etichetarea copilului, şi nici nu mai simte nevoia de a împuşca notele“, este de părere psihopedagogul Aura Stănculescu, directorul Centrului Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională.
Şcolile private, pionierii noului sistem
Dacă în sistemul public românesc lucrurile se mişcă mai încet, multe dintre şcolile private, care urmează modelul american, britanic sau Step by Step, au adoptat deja evaluarea axată pe competenţele-cheie necesare şi pe fiecare elev în parte. Expertul Tincuţa Apăteanu, care are fiul în sistemul privat, povesteşte că modelul american i-a arătat copilului de mic unde se descurcă bine şi unde sunt necesare îmbunătăţiri şi nu l-a învăţat să alerge după note.
„O dată la şase luni a avut evaluare individuală pe fiecare domeniu de studiu, iar ierarhia nu se face prin note şi comparându-l cu alţii, ci plasându-l, de exemplu, în primii 5% din elevi la Ştiinţe sau în primii 50% la Matematică. M-a ajutat să-mi fac o idee despre nivelul lui real, dar într-un stil motivaţional, arătându-ne unde mai are de lucrat. Nu se fac şedinţe cu părinţii în care unii sunt lăudaţi şi alţii nu pentru note, şedinţele pe rezultate sunt individuale, iar întreaga evaluare se concentrează pe identificarea vocaţiilor şi a domeniilor profesionale pentru care se poate pregăti copilul“, a povestit Apăteanu.
Paşi mărunţi
În sistemul de învăţământ de stat, un prim pas către evaluarea pe baza competenţelor şi nu exclusiv a informaţiilor a fost făcut prin înlocuirea notelor cu calificativele în şcoala primară, în 1998. În plus, mai nou, la clasa pregătitoare a fost introdusă o evaluare descriptivă a competenţelor acumulate de cei mici după un an, model care ar urma să fie aplicat şi la clasele I şi a II-a.
sursa