Ți-a trecut vreodată prin minte să îți continui studiile în străinătate? Cu siguranță că ai auzit de Erasmus, Work and travel, Edmundo, poate chiar ai prieteni care au făcut acest pas.
La atelierul „Tips & tricks despre studiile în străinătate” pe care l-am organizat împreună cu Edmundo, i-am cunoscut pe Maria și Rareș, studenți în primul an în Olanda. Maria studiază Computing Science la University of Groningen, iar Rareș studiază Mecatronică, la Fontys University of Applied Sciences.
Și ei sunt de acord că, dincolo de toate lucrurile wow pe care ți le poate aduce o experiență în străinătate, există și provocări.
Pe lângă procesul alegerii celei mai potrivite facultăți (despre care îți vom spune mai multe imediat), e important să auzi care este experiența celor care au trecut deja prin toți pașii, prin entuziasm, melancolie, curaj, teamă sau bucurie.
De ce ți-ai dorit să îți continui studiile în străinătate?
Rareș: Am știut mereu că voi studia în altă țară, deoarece știam că vreau să am mai multe oportunități, să pot să mă dezvolt în medii noi și să îmbrățișez noi modalități de a vedea lumea. Profilul de mecatronică a fost o alegere firească în urma celor 3 ani în care am făcut parte dintr-o echipă de robotică. Olanda este printre singurele țări care oferă un astfel de profil și care mă și atrăgea.
Maria: Știam că la un moment dat voi pleca din țară, așa că am decis că îmi va veni mult mai ușor dacă o fac direct la facultate, înainte să îmi fac viața într-un anumit loc și după ce aduc cunoștințele de care am nevoie exact în stilul preferat de străini.
Cea mai mare provocare
Maria: Dorul de casă, toate responsabilitățile sunt numai ale tale, însă, cel care nu îmi dă pace este cazarea. Aceasta mi se pare cea mai mare provocare.
Rareș: Să mă obișnuiesc cu modul lor de a gândi, cu modul lor de a fi, cu entuziasmul și fericirea pe care le arată de fiecare dată.
3 lucruri pe care le-ai învățat despre studiile în străinătate
Rareș: Am învățat să nu mă mai stresez pentru orice lucru nesemnificativ, să mă bucur de fiecare moment și să muncesc regulat pentru a nu rămâne în urmă cu cursurile. Totul are o continuare și în sferturile următoare, iar examenele nu sunt atât de ușoare precum par.
Am mai învățat să lucrez mult mai mult pentru mine, pentru a-mi dezvolta abilitățile.
Am mai învățat să mă descurc singur, să îmi îngrijesc camera, să gătesc și să îmi creez singur un mod de viața echilibrat.
Maria: Am învățat să fiu mai relaxată, să nu mă mai îngrijorez pentru lucrurile mărunte. Sunt multe lucruri pe care nu le pot controla, fac ce pot și când pot și totul este bine.
Am învățat să întreb atunci când am nevoie, indiferent cât de prostească pare întrebarea. În ciuda ideii ca ar râde ceilalți de mine, suntem cu toții la fel de pierduți.
Și am mai învățat și că, în Olanda, poți transporta orice pe bicicletă. Lăzi de bere? Floare la ureche. Bărci? Sigur ca da. Bagaje? Se poate.
Ce îți place cel mai mult la sistemul educațional de acolo și ce nu îți place?
Maria: Ce îmi place la sistemul educațional de aici este modul în care se predă. Asistenții profesorilor își dau destul de mult interesul, profesorii încearcă să explice cât de bine pot. Unii au multă răbdare și explică de cât de multe ori este nevoie. Ceea ce nu îmi place este metoda de notare. Dacă în România eram obișnuită ca la examene să „mai primesc eu un punct acolo că am scris asta”, aici nu merge deloc așa. Fie ai răspunsul corect, aproape perfect, fie nu. Dacă nu ai exact ceea ce îți cer, nu primești nimic.
Rareș: Cel mai mult apreciez libertatea pe care ne-o oferă programul, cât de mult ne putem dezvolta singuri prin munca de acasă și prin urmarea pasiunilor. Ce vreau să spun prin asta este că dacă vrem să învățăm ceva nou legat de ce facem, avem timpul necesar să o facem. Ce aș spune că nu îmi place este haosul creat de orarul mereu dezordonat și care se schimbă în fiecare săptămână. Asta înseamnă că pot avea și câte o oră pauză între cursuri. Pot începe cursurile la 9 și să le termin la 17, pentru că avem mult prea multe pauze mari.
Cum sunt profesorii?
Rareș: Profesorii sunt foarte deschiși și bucuroși să te ajute cu absolut orice. Îți răspund la mesaje în termen de maxim o zi și încearcă mereu să te facă să înțelegi ceea ce predau.
Maria: Profesorii sunt ok, unii mai prietenoși, alții mai reci, pasionați de ceea ce fac. Ne încurajează foarte mult să le trimitem mail-uri cu întrebări legate de lecție sau orice fel de neclarități. Nu vor să trecem prin curs doar pentru examen, vor să rămânem cu informații din acel curs.
Ce ai descoperit despre tine?
Maria: Am descoperit că pot fi mult mai directă cu oamenii decât credeam. Nu îmi este frică să îmi spun părerea sinceră față de un lucru anume în fața cuiva. Cu toții suntem din locuri diferite, din țări diferite, obiceiuri diferite, așa că este foarte ușor să le spun celorlalți ceva ce mă deranjează, deoarece înțeleg și ei, nu se supără, suntem deschiși.
Rareș: Am descoperit că îmi place să fac sport, că mă motivează și îmi dă energie să merg la sală sau la bazin pentru cel puțin o oră la două zile, mai ales când pot simți progresul său când simt că trebuie să muncesc foarte mult și să depun un efort imens.
Cât e de ușor să îți faci prieteni?
Rareș: Îmi este destul de ușor să îmi fac prieteni deoarece sunt destul de deschis și de sociabil, însă nu am căutat încă prieteni neapărat, însă am creat legături cu destul de mulți dintre colegii mei de clasă și cu alți români pe care i-am cunoscut în cei 3 ani în care am făcut parte din echipa de robotică.
Maria: Prieteni… nu este chiar așa greu să îți faci. Este de ajuns să mergi să îți cumperi ceva sau să aștepți la o coadă. Să începeți să vorbiți și să faceți schimb de rețele de socializare. Păstratul prieteniilor este greu oriunde. Aici oamenii sunt foarte prietenoși și deschiși cu privire la a cunoaște persoane noi. Sincer, uneori ajungi să nu vrei să mai cunoști persoane noi.
Un lucru pe care ți-ai fi dorit să îl afli înainte să începi studiile în străinătate
Maria: Mi-ar fi plăcut să știu că transportul este scump și că oamenii nu folosesc bicicleta degeaba. De asemenea, faptul ca sunt magazine unde nu poți plăti cash… doar cu cardul, și nu orice card. Fără cont bancar la una dintre băncile lor, ești un om mort. Încă un lucru, dacă vreți un ibric, luați-vă de acasă. Aici ori îți cumperi unul special pentru cafea, unul special pentru ceai, și tot așa.
Rareș: Mi-aș fi dorit să fi știut mai multe despre cazarea de aici și despre modul în care agențiile operează, mai ales pentru că sunt destul de multe costuri inițiale. Ei cer plata a 2 chirii și a unui avans, care este destul de mare și care acoperă problemele care ar putea fi cauzate de către locatari.
Cum te descurci din punct de vedere financiar?
Rareș: Din punct de vedere financiar, am trăit până acum folosind banii strânși din clasa a patra până la finalul liceului pentru facultate. Dacă nu îi aveam, ar fi trebuit să mă angajez sau să primesc de la părinți. Între timp, am intrat într-un ONG cu care voi colabora și cu ajutorul căruia mă voi califica pentru împrumutul pentru studenți oferit de statul olandez. Acest lucru se datorează lipsei de burse oferite de statul olandez. Pe lângă metoda aleasă de mine, se mai pot găsi locuri de muncă part-time, pentru care se poate cere și acel împrumut oferit de stat. Totodată, există și credite pentru studenți precum FINS care pot fi solicitate înainte de plecarea din țară.
Maria: Din punct de vedere financiar, eu consider că mă descurc destul de bine. Este surprinzător când ajungi aici și observi că ai nevoie să îți cumperi o furculiță, o farfurie, o răzătoare, detergent pentru rufe, orice. Uneori, majoritatea banilor nu se duc pe mâncare, ci pe minutele pentru cartela de telefon, asigurare de sănătate, consumabile pentru cameră, baie și altele. Eu nu am un job, primesc bani de la părinți. Însă am câțiva prieteni care s-au angajat, aici, în Groningen. Au destul de mult timp și pentru socializare, învățat și lucrat. De asemenea, au un program flexibil.
România privită cu aceeași ochi, dar din altă perspectivă
Maria: Mie mi s-a schimbat perspectiva față de România. Nu mi se mai pare o țară atât de rea, cum aveam impresia. Toate au defectele lor. Îmi este dor de gălăgia pe care o puteam face acasă, de lucrurile și tradițiile cu care m-am obișnuit. Uneori, chiar și de petrecerile cu muzica noastră obișnuită și modul de a petrece, în general.
Ce i-ai spune cuiva care este indecis dacă să continue studiile în străinătate?
Maria: Dacă cineva este indecis, vreau să știe că merită să pleci din țară. Îți schimbi complet perspectiva asupra multor lucruri. Vezi câte diferențe culturale sunt între diferite țări, diferite feluri de mâncare, diferite moduri de exprimare, mentalități noi, provocări noi. Probleme pe care nu ai crezut că le-ai putea avea, și cu toate astea, reușești să le rezolvi.
Rareș: Aș recomanda oricui să meargă în străinătate. Este e experiența complet diferită, te schimbă ca și persoană, te maturizează și te face să vezi viața cu alți ochi. La toate acestea se adaugă modul nou în care se predă și în care lucrează pentru proiecte.
Și totuși, de ce?
Maria: Este o experiență unică. Eu am încercat să nu îmi creez așteptări ca să nu fiu dezamăgită. Cu unele a mers, cu altele, nu. Nu vă așteptați la minunății, lucruri aiurea sunt peste tot, dar per total, merită din plin. Să nu vă așteptați ca totul să fie perfect și frumos, unele vor fi, altele nu. Iubesc faptul ca la universitate totul este atât de anonim, nimeni nu ține cont dacă vii la lecții sau privești înregistrările. Nimeni nu ține cont cât ai răspuns și cât nu, pentru puncte în plus. Notarea este anonimă, ceea ce înseamnă că suntem cu toții egali, iar aceasta egalitate se simte. Nu am simțit discriminare (încă) ceea ce mă încântă și mai tare.
Rareș: Recomand oricui vrea să vină aici să se informeze cât mai mult, să citească informații de pe site-urile universităților și de pe Internet, să vorbească cu studenți din țara respectivă și poate chiar de la facultatea respectivă. Totodată, le recomand să muncească din timp pentru a-și atinge țelurile, mai precis a fi admis la facultate. Evident, pe final, le recomand să fie mult mai calmi, să nu se mai streseze pentru orice și să se bucure de viață și de experiențele noi.
…
Îți povesteam la început de procesul alegerii celei mai potrivite facultăți. Maria și Rareș au primit sprijinul consilierilor Edmundo – cei care ajută elevii să facă mai ușor pasul în noua aventură către studiile în străinătate.
Dacă ai avea acum un consilier vocațional în față, care ar fi prima ta întrebare?
