Reuşita profesională este pe primul loc în lista lucrurilor care înseamnă o viaţă de succes, spun elevii români. Pe locul al doilea se află întemeierea unei familii, lucru pe care şi-l doresc mai mult fetele decât băieţii. De asemenea, siguranţa financiară este percepută de mulţi copii ca fiind un semn al reuşitei în viaţă, porivit unui studiu realizat de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei.
Majoritatea copiilor visează la un job de succes, la o familie frumoasă şi la sigranţă financiară, potrivit analizei „Cultura Elevilor şi Învăţarea”, realizată de cercetătorii de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei.
Raportul arată că există diferenţe între elevii din mediul urban şi cei din mediul rural, dar şi între percepţiile fetelor şi băieţilor în ceea ce priveşte reuşita în viaţă:
- elevii din mediul urban doresc într-o mai mare măsură să se realizeze din punct de vedere al carierei;
- elevii din mediul rural doresc într-o mai mare măsură întemeierea unei familii (diferenţa faţă de elevii din urban fiind de 5%);
- cu foarte puţine excepţii, cei care au completat răspunsul cu alegeri libere provin din mediul urban.
De asemenea, împlinirea în carieră reprezintă principala opţiune de răspuns indiferent de gen, însă băieţii îşi doresc într-o mai mare măsură decât fetele realizarea prin acumulare financiară (diferenţă de 5%), iar, în oglindă, fetele îşi doresc într-o mai mare măsură întemeierea unei familii.
Întrebaţi de cercetători ce înseamnă pentru ei să să reuşească în viaţă, copiii au dat răspunsuri mai mult afective: să fiu fericit în ceea ce fac, să fac toată viaţa ce îmi place; să mă bucur de viaţă cu bune şi cu rele; să-mi îndeplinesc visele; să îmi iubesc munca; să trăiesc viaţa, nu s-o pierd muncind).
De asemenea, există o serie de răspunsuri de natură spiritual-religioasă: să urmez calea lui Dumnezeu, să fiu o persoană liberă, să-şi amintească cineva cu drag de mine, să fiu un om bun, la bătrâneţe să fiu împlinită, să fiu o persoană normală care să aibă ce oferi celorlalţi.
Sunt însă şi elevi care percep reuşita în viaţă ca fiind de ordin intelectual: să mă retrag la ţară şi să studiez, să ajung cel mai bun în ce fac, să ajung să lucrez la NASA. Sunt şi copii care asociază reuşita în viaţă cu puterea socială: să fiu respectat; să am bani, maşină şi desigur o soţie a mea; să îmi las amprenta în lume; să devin un om cunoscut.
„Ponderea cea mai ridicată a caracteristicilor personale valorizate de elevi o reprezintă elemente ce ţin mai degrabă de valori contextuale, situaţionale decât de valori abstracte, ideale (aici fac excepţie fericirea şi bunătatea). Se remarcă, pe de o parte, faptul că elevii proveniţi din comunităţi rurale sunt mai înclinaţi către stabilitate şi tradiţionalism decât cei din comunităţile urbane, mai înclinaţi către autorealizare profesională, afirmare şi autonomie emoţională. În cazul fetelor observăm o tendinţă de ieşire din modelul de gen prescris, tradiţional, şi orientarea către dimensiunea instrumentală – carieră şi originalitate.
Cultura grupului de elevi, aşa cu apare ea în semnificaţia acordată reuşitei în viaţă (nivel aspiraţional), se construieşte mai degrabă pe axa autorealizării (individualism) decât pe cea a preocupării pentru ceilalţi; de asemenea, observăm predominanţa elementelor pe dimensiunea deschiderii la nou (autodeterminare, hedonism), în ciuda ponderii crescute a valorii stabilităţii (prin viaţa de familie)”, sunt observaţiile cercetătorilor
Tabloul surprins mai sus vine şi pe fondul unei percepţii deseori sumbre a profesorilor asupra viitorului acestei generaţii. Deseori, profesorii spun că elevii au valori materiale şi nu spirituale, că urmează modele sociale negative promovate de mass-media şi că nu au sisteme de valori.
Ca răspuns la toate aceste impresii pe care le au profesorii, un elev le-a spus cercetătorilor: ”Copiii nu se pregătesc pentru şcoală, ci pentru viaţă. Ce fel de viaţă? Pentru o viaţă mult mai complicată.”
sursa
