Întotdeauna vor exista divergențe între generații. Mentalitățile diferite, schimbarea sistemului de valori și lipsa de comunicare, sunt cauzele principale care duc la apariția conflictelor între copii și părinți. Conflictul dintre generații este o constantă a vieții sociale. Deși simpla, soluția salvatoare pare greu de pus în aplicare. De generații se tot vorbește despre conflictul dintre părinți și copii. Deși prăpastia dintre generații este din ce în ce mai analizată, aceasta nu dispare.
Soluția ar consta în comunicare. Însă, înainte de toate, trebuie stabilite cauzele conflictului dintre generații. Adesea, copiii îi acuză pe părinți că au uitat cum era atunci când erau ei tineri, că au uitat cât sufereau din cauza neînțelegerilor cu părinții. De cealalta parte, părinții îi învinovățesc pe copii că nu vor să asculte părerile lor, de oameni trecuți prin viață, conștienți de faptul că “nu tot ce zboară se mănâncă”. Cine are dreptate în acest război? Nimeni! Verdictul vine din partea psihologilor poate, care susțin că adevărul este undeva la mijloc și fiecare tabără are de învățat ceva de la cealaltă. Societatea este dinamică, în permanentă schimbare, iar modelele culturale se transformă. Cei dintr-o anumită generație, formați după un set de valori, care au propriile convingeri legate de viață, riscă să fie mai puțin receptivi la schimbări. Mentalitățile nu se schimbă. Pe măsură ce trece timpul, oamenii nu își reconfigurează modul de a gândi. Adolescenții simt mai acut nevoia de schimbare. Au nevoie de ea. Face parte din procesul de construire a personalității lor. În schimb, adulții au personalitatea deja formată, și sunt mai conservatori.
Prăpastia dintre tinerii din ziua de astăzi și părinții lor este generată, în bună măsură, de faptul că primii nu au cunoscut regimul comunist. Nu au cunoscut lipsa libertății de exprimare, de cultură și chiar de bunuri, pe care tinerii de azi le considera ca obligatorii pentru dezvoltarea lor. Cei din tânăra generație înteleg cu greu faptul ca, pe vremea părinților lor, a avea acces la o carieră strălucită era mai degrabă un vis frumos care nu putea fi împlinit fără mari compromisuri. Cei care au simțit pe pielea lor regimul comunist susțin că tinerii nu înteleg așa cum se cuvine libertatea de care se bucura și nu știu să decanteze binele de rau. Fiecare generație vrea să fie tratată cu respect, fiecare generație vrea să fie respectată, iar pentru a obține respectul, fiecare tabăra duce o bătălie crâncenă. De o parte a baricadei se situează copiii, care consideră că trebuie să-și impună punctul de vedere și își sfidează părinții: “Ce dacă am șuvițe violet? Și blugi cu talie joasa și top scurt? Nu înseamnă că sunt mai puțin deșteaptă. Vreau ca ai mei să-mi respecte decizia”.
Conflictul dintre generații se simte și la serviciu. Prăpastia dintre generații se face simțită și la locul de muncă. Experții în resurse umane sunt de părere că una dintre principalele cauze consta în faptul că angajații cu vârste de peste 45 de ani s-au format și au început să lucreze în regimul comunist. Trecerea la economia de piață a generat diferențe vizibile între cei formați profesional în vechiul regim și tinerii de azi. Generația de peste 45 de ani vede în muncă, mai degrabă, o datorie. Nu în ultimul rând, este mult mai receptivă la ordinele șefilor, le respectă cu rigurozitate și adesea nu face comentarii chiar dacă le considera incorecte. De cealalta parte, tinerii care nu au trăit experiența comunismului consideră, de cele mai multe ori, că libertatea de exprimare este cea mai importantă, dar nonconformismul acestora nu este privit cu ochi buni.
Dezamorsarea conflictului prin apropierea de copii, este și asta o soluție. Psihologii susțin că peste prăpastia dintre generații poate fi construit un pod solid dacă părinții conștientizează de la bun început că trebuie să fie deschiși față de copiii lor. Iar această atitudine trebuie adoptată încă din primii ani de viață ai copiilor. Totodată, părinții trebuie să se poarte exemplar unul cu celalalt pentru a fi un model pentru cei mici. Respectul reciproc este foarte important în preajma copiilor. De pildă, mama îl poate impresiona pe micuț explicându-i că tot ceea ce face tatăl este foarte important pentru familie. Iar tatăl poate să-i explice copilului că mama este devotată familiei. Mamele trebuie să intre în cercul de prieteni pe care îl are copilul, dar în acest timp trebuie să îi și ghideze pe cei mici, să îi determine să învețe și să le încurajezele hobbyurile. Tatăl poate juca rolul de mentor și chiar de antrenor. Poate să le dea sfaturi în materie de sport, și așa ideea de lucru în echipa este dezvoltată încă de mici. Dacă atunci când ajung la vârsta adolescenței, copiii își consideră părinții prieteni, conflictul dintre generații este ca și rezolvat. Pe scurt, încurajarea constructiva a copiilor, în toate formele ei, este cheia dezamorsării conflictului dintre generații.
E necesar să înțelegem că o dată la 25-30 de ani se schimbă generațiile, și nimic nu va mai fi așa cum era în urmă cu ani. Așa și divergențele între generații sunt inerente, dar să consideri părinții că sunt învechiți, și că ei, copiii, știu mai multe decât ei este deja prea mult pentru noi adulții. Părerea mea este că doar o mai bună comunicare între părinți-copii, și de ce nu, să încercăm și noi părinții să ne adaptam cu nevoile de astăzi ale copiilor noștri, așa vom minimaliza oarecum divergențele inerente între generații.
sursa
Paula este pasionată de educație și comunicare.