Marcel Bartic – Director al Liceului Teoretic Little London din Voluntari, Ilfov, și profesor de istorie
Cum vedeți Dvs. digitalizarea în școlile din România?
În ultimii ani, acest aspect a început să fie tot mai mult luat în serios de toți cei implicați în sistemul nostru de învățământ. Multă vreme, educația digitală a fost văzută mai mult ca un moft, ca pe un auxiliar excentric, util mai degrabă în lecțiile spectacol, demonstrative. Că “dă bine”. Sigur, sunt tot mai mulți profesori care au înțeles că tehnologia poate fi mai mult decât atât și deschide perspective interesante în actul de predare. Integrarea mijloacelor IT în lecțiile noastre nu poate fi decât un plus în facilitarea învățării. În plus, favorizează caracterul interdisciplinar al conținuturilor și ajută la formarea de competențe.
Credeți că există impedimente în digitalizarea sistemului românesc îndreptate în direcția socială și culturală sau mai mult spre direcția financiară/economică?
E adevărat, în acest moment constat că nu toți copiii din România au acces la aceste mijloace de învățare. O latură a școlii românești care, cred eu, trebuie remediată fără întârziere. Iar aici, rolul statului român, al comunităților locale și managementului școlilor din România este esential. Digitalizarea învățământului trebuie să devină una din prioritățile noastre. De asemenea, formarea profesorilor pentru acest tip de predare trebuie să se afle în prim-planul factorilor de decizie. Formare reală, consistentă, care să ducă educația digitală nu pe un certificat de participare pus în dosarul pentru gradația de merit ci acolo unde e cu adevărat nevoie de ea. În sala de clasă. Sunt totuși optimist și cred că ne îndreptăm în direcția în care toată lumea va înțelege că va trebui să ne obișnuim și să facem școală în acest fel. Nu neapărat că ar fi(deocamdată) cine știe ce entuziasm, dar pentru că evenimentele din viața reală ne vor obliga să o facem.
Care a fost momentul cheie în cariera Dvs. ca profesor? Ce v-a determinat să continuați această meserie cu atât de multă dăruire?
Mi-am dorit să fiu profesor de când mă știu. Dorința de a împărtăși copiilor experiențe, entuziasm, curiozitate m-a făcut, încă din vremea studenției să-mi canalizez toată energia în această direcție. Primele ore de practică pe care le-am făcut într-o școală din Iași, felul în care m-am simțit în fața copiilor, bucuria din ochii lor și mâinile ridicate mi-au oferit sentimentul că, pur și simplu, aparțin acelui spațiu. Am simțit că acolo trebuia să fiu și nicăieri altundeva. În primii mei ani de învățământ am predat în școli din mediul rural. Asta m-a făcut nu doar să-mi iubesc profesia dar și să învăț să o respect. Am învățat că a fi profesor e mai mult decât o slujbă. E ceva mai presus decât ceea ce scrie în fișa postului. Este prilejul de apune umărul la un viitor mai bun pentru noi toți. Prin educație. Am avut elevi care nu veneau uneori la școală pentru că erau trimiși la câmp sau rămâneau acasă să aibă grijă de gospodărie. Iar asta m-a făcut să-mi doresc cu îndârjire să încerc să schimb ceva. Ca pe viitor, acei copii să poată avea șansa unei vieți mai bune. Elevii aceia au contribuit la formarea mea ca profesor poate mai mult decât toate cursurile la care am participat vreodată. Am învățat enorm de la ei.
Care sunt procesele simplificate pentru Dvs. de când utilizați Adservio?
Adservio este cea mai bună platformă de comunicare în spațiul educațional cu care am lucrat până acum. Și am experimentat cam tot ce a ajuns prin școlile noastre. Nu doar că este intuitivă și foarte ușor de folosit dar apreciez că se pliază pe nevoile noastre și oferă tot suportul de care am nevoie. În școala noastră o folosim în cam tot ce presupune act didactic și managerial. În comunicarea cu elevii și părinții, ca instrument de lucru în lecțiile noastre precum și în zona administrativă. Funcția de catalog electronic al platformei Adservio mi se pare, de asemenea, un aspect absolut remarcabil și, dacă ar fi după mine, aș renunța la cataloagele clasice pentru a transfera tot procesul de notare și evaluare în acest format. Acest rol îi oferă profesorului instrumente prin care poate cuantifica rapid rezultatele învățării și, mai ales, cu privire la progresul fiecărui elev. Eu, spre exemplu, văd foarte utile statisticile și graficele care ilustrează progresul fiecărui elev. Esența actului de educație, până la urmă. Pentru că în felul acesta ai o imagine de ansamblu asupra a ceea ce ai făcut pe parcursul unui an școlar și ce poate fi îmbunătățit.
