Este un lucru frumos să vrem să fim o mamă bună, să păstrăm ordinea în casă sau să facem treabă bună la serviciu. A avea țeluri înalte nu înseamnă că avem probleme psihice. Dar, dacă pretențiile noastre sunt atât de înalte încât scad calitatea vieții și dacă nu putem fi fericite fiindcă nu este totul perfect, e timpul să ne spunem stop și să învățăm să apreciem lucrurile bune din viața noastră.
Pentru mame, perfecționismul este o țintă nobilă. Deseori este greu, pentru astfel de mame, să facă diferența între conștiinciozitate rezonabilă și precauție irațională. Nu este ușor de distins unde încep tendințele perfecționiste în rolul de părinte, dar dacă vă loviți de ele constant, există riscul de a vă traumatiza copilul.
Femeia perfecționistă
Nivelul de anxietate la unele femei poate fi la fel de înalt ca și cel al unor persoane cu o boala reala sau cu un factor stresant major. Aceste persoane fac asta singure fiindcă problema este doar în mintea lor. Singurul lucru în neregula în viața lor este felul cum își privesc viața. Uneori au tot ce își doresc, dar mintea lor le determină să creadă că nu au suficient, că ceea ce au este inutil sau chiar să creadă că nu au nimic. Nu se pot bucura de viața lor aproape perfecta pentru că nu au totul, pentru că nu pot trece peste părțile minore, imperfecte.
Se judecă mult mai aspru decât ar judeca pe oricine altcineva. Au așteptări mari cu rolurile pe care trebuie să le îndeplinească și se pedepsesc atunci când nu se ridică la nivelul lor. Se torturează din cauza unor sarcini casnice neglijate, a unor haine șifonate și nearanjate corect în sertar, pentru că nu își hrănesc copiii mereu cu hrana gătită sau bio. Permit puținelor greșeli să le umbrească multele reușite.
Este incredibil de greu să convingi femeile să aiba grijă de propria persoană. Deși multe probleme de sănătate sunt provocate de stres si aproape toate sunt exacerbate de el. Vin la cabinet ca să învețe tehnici noi, apoi după ce pleacă, nu le mai exersează. Cunosc o serie de căi simple, dovedite, de a se simți bine, dar nu le pun în aplicare.
Multe femei sunt împiedicate de sentimentul de vinovăție, se simt prea vinovate să își rezerve timp pentru satisfacerea propriilor nevoi. Meditația, relaxarile, suportul social, autoîngrijirea, sunt văzute ca niște acte de egoism, din cauza timpului pe care urmau să-l ia de la familie. Este greu să petreceți timp cu prietenii când rufele nu sunt spălate, iar chiuveta e plină de vase. Este greu să iesiți în oraș cu soțul atunci când simțiți că sunteți o mama rea care își lasă copiii prea mult cu bona acasă. Este greu să stați într-o cada plină cu apa și spumă, cu un pahar de vin în mână, atunci când vă gândiți la temele pe care le are de făcut copilul. Este greu să mergeți la un salon de înfrumusețare dacă vă gândiți să economisiți bani pentru a vă înscrie copilul la un nou curs sau la o școală mai bună.
Discrepanța dintre gândurile și acțiunile acestor femei, pe lângă faptul că ar putea să se simtă vinovate să aibă grijă de propria persoană, înauntrul lor, ele simt că a rezerva timp pentru propriile nevoi sau însuși faptul de a avea nevoi este un semn al slabiciunii sau al eșecului, un semn al imperfecțiunii într-o lume care nu așteaptă nimic altceva de la ele, nimic altceva decât să fie perfecte. Când vă cheltuiți o parte prea mare din energie încercând să fiți la înalțimea propriilor așteptări sau a așteptărilor altora oferiți-vă o pauza, reflectați.
Mama perfecționistă
Fiecare femeie încearcă să se ridice la propriile așteptări despre cum ar trebui să fie o mama. Vrem să fim mame bune, dar nu trebuie să fim atât de slabe încât să ne umilim în fața propriilor copii. Să renunțam la confort, plăceri, bucurii, la viața proprie, purtate de iluzia devenirii mamei perfecte. Sacrificând viața noastră copiilor, nu facem decât să le transmitem un mod greșit de a fii mama, un model covarșitor de greu de urmat pentru o fiică și greu de întruchipat în viitoarea soție a fiului.
Creșterea copiilor în mod perfecționist le afectează mai ales pe fete, care tind să-și modeleze comportamentul după cel al mamei. O mamă influențează imaginea propriului corp, obiceiurile alimentare, dieta, activitatea fizică și respectul de sine ale fiicelor ei. O mama nemulțumită de înfățisarea sa sau de performanțele sale, face remarci critice la adresa ei sau a altora, căreia îi este teamă de eșec sau care este preocupată de curele de slabire, o învață pe fiica ei aceste gânduri și comportamente, expunand-o unui risc mare de a suferi de tulburări de alimentație. Este foarte important ca un părinte să fie un model de acceptare a defectelor fizice și a formei corpului, mai degrabă decât să se plângă de kilogramele în plus în prezența lor.
Perfecționismul joacă un rol în comportamentul și sentimentele parentale înainte chiar de conceperea copilului, în perioada de sarcină și în cea imediat următoare nașterii. Femeile perfecționiste vor să facă totul “corect” pentru a avea o sarcină și o naștere perfecte și un copil perfect sănătos. Perfecționismul poate continua să se manifeste după nașterea copilului și în primii ani de viață ai acestuia, precum și în timpul copilariei. Dacă sunteți o mamă cu serviciu, s-ar putea să concediați bonă după bonă, pentru că niciuna nu se ridică la așteptările voastre. Dacă renunțați la serviciu ca să îngrijiți copilul acasă, ați putea simți că sunteți cea mai bună mamă din lume.
Părinții perfecționiști așteaptă de la copiii lor rezultate școlare de top. Latura negativă a acestor așteptări este dezamagirea, atunci când copiii nu sunt destul de drăgălași, de populari, de deștepți. Anii de adolescență, cu ieșirile emoționale și comportamentele imprevizibile, pun la încercare și mai mult rabdarea mamelor perfectioniste. Mama normala, functionala ca rol, naturala ca functie este mai degraba mama perfecta. Aceasta perfecțiune imperfectă nu este atât de periculoasă, nu este o dependență de un ideal, nu este sacrificiul suprem.
Toate mamele sunt bombardate azi de mesaje și așteptări perfecționiste. Este imposibil să nu vă comparați cu celelate mame din viața reală sau de la televizor despre care aveți impresia că se descurca mai bine. În anii ’60 și ’70 așteptările în cazul mamelor erau să aibă grijă de copii, să fie sănătoși și să nu ajungă pe străzi. Astăzi sunteți considerată o mama neglijentă dacă nu vă înscrieți copiii la ore de sport, lecții de balet, pian, karate, înot, la cursuri de limbi străine sau meditații de aprofundare a matematicii. Și nu ține nimeni cont dacă lucrați cu normă întreagă, dacă aveți timp, dacă sunteți sănătoasă, dacă sunteți bine platită. Recunoașterea faptului că avem nevoi, că uneori nevoile noastre merită să fie puse în fața celor ale familiei, ale șefului și ale gospodariei, este contrara atâtor mesaje pe care le-am auzit și asimilat timp de mai multe decenii. Putem face asta doar dacă ne permitem să ne schimbam unele așteptări cu privire la viața noastră.
Copii anxioși
Cercetarile arata ca acei copii apartinand parintilor perfectionisti sunt expusi unui risc de anxietate generala si sociala, depresie,tulburari de alimentatie, manie, probleme de imagine, respect de sine scazut si rebeliune adolescentina. Teama de a nu face greseli, de a nu fi judecati de catre parinti, lipsa increderii in sine, retinerea si dificultatea de a comunica cu ceilalti ii fac sa devina perfectionisti ca urmare a confruntarii cu parintii lor perfectionisti.
Copiii care cresc crezand ca nu se ridica la asteptarile celorlalti pot dobandi un respect de sine scazut. Ei pot petrece atat de mult timp finisandu-si proiectele pentru scoala, incat nu le pot termina la timp. Sau nici nu vor incerca sa aiba succes, pentru ca simt ca, indiferent cat de mult ar incerca, niciodata nu vor reusi sa isi multumeasca parintii.
Anxietatea provocata de perfectionism poate aparea la copii inca din clasa a treia. Copiii perfectionisti sunt prizionerii unui cerc vicios. Atunci cand abordeaza rezolvarea unei sarcini sau a unui proiect, se simt mai putin capabili sa reuseasca, sunt nelinistiti si apoi isi evalueaza performantele intr-un mod negativist fata de colegii lor neperfectionisti.
Perfectionistii nu sunt persoane ingrozitoare care vor sa creasca niste copii traumatizati. Cei mai multi parinti sunt foarte iubitori, preocupati de soarta copiilor, care vreau sa faca tot ce e mai bun pentru copiii lor. Aceasta este o capcana. Deoarece parintii vor ca ei sa fie fericiti si impliniti, incearca sa-i transforme in niste oameni perfecti. Se fac presiuni asupra copiilor chiar si atunci cand nu se vor sa-i extenueze, ci doar sa se asigure ca vor avea suces in viata.
Prin faptul ca sunt inscrisi la tot felul de cursuri si de activitati, se angajeaza profesori care sa-i mediteze sau sunt inscrisi la scoli private extrem de costisitoare, sunt criticati din orice motiv sau li se aproba orice fapta, poate sa se intoarca impotriva parintilor, deoarece ii poate determina pe copii sa fie rasfatati, egoisti si slab pregatiti in fata eventualelor refuzuri, esecuri, provocari si greutati ale vietii reale. Ma bucur sa va spun ca exista posibilitati sa faceti schimbari in viata voastra, schimbari care ii vor impiedica pe copii sa simta efectele nocive ale unei educatii perfectioniste.
Femeile care detin multe lucruri, dar nu se pot bucura pentru ca nu observa decat ceea ce le lipseste, mamele care au copii frumosi si sanatosi dar nu pot fi fericite decat daca totul in jur este perfect trebuie sa inteleaga ca niciodata nu este totul perfect, iar daca se asteapta la asa ceva, fericirea si multumirea adevarate vor fi intotdeauna intangibile.
sursa
