Școala viselor noastre – partea I

”Cu cât calitatea educației va fi mai bună, cu atât mai puțin important va fi rolul psihiatriei în mileniul al treilea.” (Augusto Cury)
Vă prezentăm în continuare 10 tehnici care ne ajută să schimbăm educația pentu totdeauna:
(extras din cartea Părinți străluciți, profesori fascinanți – Augusto Cury)

1. Muzica ambientală în sala de curs

Obiectivele acestei tehnici sunt: dezaccelerarea gândirii (sindromul SGA), calmarea neliniștii, îmbunătățirea concentrării, dezvoltarea plăcerii de a învăța, educarea emoției. 
Dacă ar fi muzică ambientală blândă în sala de clasă, cunoașterea aridă și logică transmisă de profesorii de matematică, fizică, chimie sau limbi stăine capătă o dimensiune emoțională. Fenomenul RAM o va înregistra în mod privilegiat.
Fără emoție, cunoașterea este insipidă. Efectele muzicii ambientale în sala de clasă sunt extraordinare. Îi calmează pe profesori și îi însuflețește pe elevi. Tinerilor le place muzica agitată, pentru că gândurile și emoțiile lor sunt agitate. Dar după șase luni de ascultat muzică liniștită, emoția lor este pregătită și stabilizată.

2. Așezarea în cerc, sau în formă de U

Obiectivele acestei tehnici: dezvoltarea siguranței, promovarea educației participative, îmbunătățirea concentrării, diminuarea conflictelor în sala de clasă, reducerea conversațiilor între elevi.
Înșiruirea elevilor în sala de clasă, unii în spatele celorlalți pare atât de inofensivă dar în realitate generează distrageri, blochează inteligența, le distruge spontaneitatea și siguranța în a-și expune ideile. Școala clasică generează conflicte la elevi fără să-și dea seama de acest lucru. Imaginați-vă ce se întâmplă cu copiii și tinerii obligați să stea așezați, imobili, și, pe deasupra, având ca peisaj în fața lor, ceafa colegilor. Ca să nu explodeze de anxietate, ei deranjează mediul, poartă conversații între ei, își provoacă prietenii.Este o chestiune de supraviețuire.
Nu-i învinovățiți.
Învinovățiți sistemul.
Ei au nevoie să-și vadă chipurile unii altora.

3. Expunerea interogativă: arta interogației

Obiectivele acestei tehnici: ameliorarea SGA, reaprinderea motivației, dezvoltarea capacității de a(-și) pune întrebări, îmbogățirea interpretării de texte și enunțuri, deschiderea ferestrelor inteligenței.
Stresul este negativ doar atunci când este intens, blochează inteligența și generează o stare proastă. Educația produce stres negativ datorită transmiterii de cunoaștere rece, de-a gata și fadă. Există însă și un tip de stres pozitiv, care deschide ferestrele memoriei. A educa înseamnă a provoca inteligența. Dacă un profesor nu reușește să provoace inteligența elevilor, în timpul expunerii sale, înseamnă că nu i-a educat.
Ce e mai important în educație? Îndoiala sau răspunsul?
Răspunsul este una dintre cele mai mari capcane intelectuale. Ceea ce determină importanța răspunsului este importanța îndoielii. Îndoiala ne provoacă mai mult decât răspunsul. Profesorii ar trebui să instige mintea elevilor și să le provoace îndoiala. Cum? Realizând expuneri interogative. Cuvintele ”De ce?”, ”Cum?”, ”Unde?”, ”Care este fundamentul?”, trebuie să facă parte din rutina lor.
Expunerea interogativă generează îndoiala, îndoiala generează stresul pozitiv, iar acest stres deschide ferestrele inteligenței. Astfel formăm persoane care gândesc și nu unele care doar repetă informații.
Profesorii trebuie să-și depășească viciul de a transmite cunoașterea de-a gata, ca pe niște adevăruri absolute. Chiar și pentru simplul motiv că, la fiecare zece ani, multe adevăruri ale științei devin perimate și își pierd valoarea.

4. Expunerea prin dialog: arta întrebării

Obiectivele acestei tehnici: dezvoltarea conștiinței critice, promovarea dezbaterii de idei, stimularea educației participative, depășirea nesiguranței, învingerea timidității, îmbunătățirea concentrării. 
Prin intermediul artei întrebării profesorul stimulează și mai mult stresul pozitiv al în doielii. El captează atenția elevilor și pătrunde în interiorul emoției și în amfiteatrul minții lor. Copiii învață mai ușor, nu doar pentru că au mai puțină informație stocată în memorie, ci pentru că pun mai multe întrebări, interacționează mai mult.
Un profesor fascinant trebuie să pună elevilor săi cel puțin zece întrebări în timpul unei ore. Dacă nimeni nu îndrăznește să răspundă, el trebuie să numească un elev și apoi, indiferent de răspuns acesta trebuie lăudat pentru participare. Până și elevii cei mai sociabili pot fi cuceriți cu acest procedeu.
După un an de expunere interogativă și prin dialog, elevii pierd teama de a se exprima.

5. A fi povestitor de istorioare

Obiectivele acestei tehnici: dezvoltarea creativității, educarea emoției, stimularea înțelepciunii, creșterea capacității de decizie în situații d etensiune, îmbogățirea relațiilor cu ceilalți.
Profesorii trebuie să povestească istorioare pentru a-și preda materiile condimentându-le cu veselie și, uneori, cu lacrimi. A spune povestioare, cu o voce cu inflexiuni, cu accente teatrale și gesturi capabile să transmită ceea ce informațiile logice nu reușesc, poate avea efect de ”vaccin intelectual”, captând gândirea, stimulând analiza.
Tinerii pot uita criticile și regulile, dar nu vă pot uita istorioarele.
 
Școala viselor – partea a II-a.