În acest an, am pregătit un dar compus din sentimentele elevilor. Pentru că de această dată, sărbătoarea vine într-o perioadă provocatoare cu școli dechise doar online și cu reguli de distanțare.
Un cântec realizat de Ansamblul de jazz al Colegiului de Muzică „George Enescu” București în timpul izolării sociale.
Am simțit nevoia de a crea o piesă care să exprime ce simțim cu toții în această perioadă de anormalitate. Cred că cel mai mult ne afectează lipsa colectivității. Muzica, aranjamentul orchestral și vocal este semnat de mine, la fel ca și o parte din versuri. Am scris câteva strofe ca model, pentru a le da idei copiilor să se exprime cum simt ei. Au fost foarte creativi și au compus chiar mai mult decât le-am cerut.
Dana Bartzer, profesor al elevilor din Ansamblul de jazz.
Iată câteva gânduri ale membrilor ansamblului și câteva versuri care n-au mai încăput în cântec:
În momentul în care am scris versurile m-am gândit la cum văd eu situația, practic mi-am spus oful – Ioana
„Îmi doresc să renasc, să visez din nou,/ Să retrăiesc clipele frumoase alături de voi,/ Să fim fericiți, fără griji și fără probleme,/ Suntem noi sau ne-am prăbușit de la aceste vremuri grele?” – Gabriela
Versurile mele “ Merg pe strada: om în față, trebuie să stau la distanță” au la baza realitatea și sentimentele trăite de mine în acea zi, în plină pandemie, când unul dintre puținele momente în care se putea ieși din casă era mersul la magazin. – Alexandra
„E greu să mă trezesc mereu dis de dimineață, / Și să m-apuc de teme având o platformă-n față,/ Să-mi cânt iubirea, dragostea la un perete gol, / M-am săturat să stau singură în dormitor.” – Cătălina
Copiilor le-a fost dor și lor așa cum ne-a fost și nouă tuturor. Unii de ceilalți, de colegi, de prieteni, de familie. Le mulțumim profesorilor Dana Bartzer și Dan Creimerman dar și Art Channel! Împreună vă oferim un dar compus din sentimentele elevilor.
La mulți ani cu cât mai multe descoperiri fascinante!
