Oricine face greșeli; cei mai mulți oameni folosesc greșelile ca să se distrugă; câțiva le folosesc pentru a evolua. Aceștia sunt înțelepții.
Iată care sunt cele 7 păcate capitale ale educatorilor și cum pot fi ele evitate:
1. A corecta în public.
Un educator n-ar trebui niciodată să expună în public, defectul une persoane – oricât de mare ar fi acesta. Expunerea publică generează umilință și traume complexe, greu de depășit. Chiar dacă tinerii vă decepționează, nu-i umiliți. Stimulați-i să reflecteze.
2. A exprima autoritatea cu agresivitate.
Este important ce facem cu greșelile noastre. Dacă am avut curajul de a greși, trebuie să avem și curajul de a repara greșeala. Autoritarismul adulților sufocă rațiunea copiilor și formează oameni care vor reacționa cu violență. Adulții care-și impun autoritatea excesiv sunt aceia care se tem de propria vulnerabilitate. Limitele trebuie puse, dar nu impuse ci discutate. Dialogul este un instrument educațional de neînlocuit iar adevărata autoritate se cucerește cu inteligență și dragoste.
3. A fi excesiv de critic duce la obstrucționarea copilăriei celui educat.
Nu criticați excesiv. Nu comparați copiii cu colegii. Comparația este educativă doar când stimulează și nu când umilește. Dați-le copiilor voștri libertate pentru a-și trăi propriile experiențe. În caz contrar, nu-și vor găsi drumul în viață. Nu e posibil să fim puternici fără a avea șansa de a ne cunoaște limitele.
4. A pedepsi la furie și a pune limite, fără a da explicații.
Nu impuneți niciodată limite fără a da explicații. Pedepsele gen privări și limitări educă numai dacă nu sunt excesive și dacă stimulează arta de a gândi. În caz contrar, vor fi inutile. Pedeapsa fizică trebuie evitată. Nu durerea indusă de niște palme va stimula inteligența tinerilor, ci făcându-i să-și reconsidere atitudinile, să pătrundă în ei înșiși și să învețe să se pună în locul celorlalți. Practicând acest fel de educație veți dezvolta în personalitatea tinerilor capacitatea de (auto)conducere, toleranța, gândirea echilibrată, siguranța în momente dificile. Dacă un tânăr v-a supărat, vorbiți-i despre sentimentele voastre, acordați-i credit, întrebați-l cât crede el că ar merita pentru greșelile lui. Veți rămâne surprinși!
5. A fi nerăbdător și a renunța să mai faci educație.
În spatele fiecărui elev nesociabil, a fiecărui tânăr agresiv, se află un copil care are nevoie de afecțiune. Copiii voștri complicați sunt cei care vă testează dimensiunea iubirii. Elevii voștri insuportabili sunt cei care vă testează calitatea de educatori. Secretul este răbdarea, obiectivul este educarea afectivității.
6. A nu ne ține de cuvânt.
Fiți cinstiți cu tinerii. Îndepliniți-vă promisiunile. Dacă greșiți, cereți-vă scuze. Greșelile capitale în educație pot fi soluționate când sunt corectate rapid. Învățați să spuneți ”nu”, chiar dacă creați frustrări. Frustrarea este importantă pentru procesul de formare a personalității. Să înveți să pierzi face parte din procesul de maturizare.
7. A distruge speranța și visele.
Este păcatul capital pe care-l pot comite educatorii. Nu contează dimensiunea obstacolelor, ci dimensiunea motivației noastre de a le depăși. Educatorii, părinții, psihologii sunt vânzători de vise și speranțe și așa și trebuie să fie. Fără vise, nu există suflu emoțional. Fără speranță, nu există curajul pentru a trăi.
După Augusto Cury, Părinți străluciți, profesori fascinanți, Editura For You 2005.

Author

Write A Comment