De ce țipă părinții la copiii lor? Există oare vreun părinte care nu a țipat la copilul lui? Ce anume ne face să credem că e mai bine să țipăm? Este foarte greu să nu ridici tonul când copilul nu te ascultă, când te scoate din sărite.
A ţipa la copii si mai ales a folosi injurii si jigniri poate fi la fel de daunator ca bataia. Tipetele parintilor reprezinta violenta verbala si afecteaza copiii pe plan emotional, ii fac sa fie mai ingrijorati si ii impiedica sa se implice voluntar si degajat in jocuri.
Ce ii afecteaza cel mai mult pe copii?
Desigur, conteaza mult cuvintele pe care le adresezi copilului, dar si schimbarile de ton produc anxietate si nesiguranta. Insa, cele mai nocive sunt:
- Tipetele si amenintarile: “Daca mai faci asta inca o data, te las in mijlocul orasului si plec acasa!”
- Tipete in care le spunem ca viata noastra ar fi mai buna daca ei n-ar exista: “Ma faci sa fiu satula de viata asta!”,
- Comparatiile cu alti copii: “De ce nu poti sa fii si tu la fel de linistit ca sora ta?”.
- Tipetele in care folosim etichetari: “Esti dezordonat, imprastiat, enervant!”, “Esti murdar ca un porc!”etc.
- Invinovatirile: “Mereu imi dai dureri de cap!”.
- Subminarea: “Fac eu asta, ca daca e sa astept dupa tine, nu terminam niciodata.”
- Descurajarea: “De ce mereu trebuie sa gresesti?”
In general, exista doua reactii pe care le pot avea copiii atunci cand parintii tipa la ei, niciuna dintre ele benefica:
– tipa si ei, devenind violenti verbali
– devin inhibati, speriati sau rusinati
Alternative la ţipat
Care sunt celelalte alternative pe care le avem cand dorim sa comunicam cu copiii nostri?
- Descopera ca disciplina inseamna sa inveti. Originea cuvantului disciplina este “a invata” astfel ca o greseala a copilului nu este o ocazie de a-l pedepsi, ci o ocazie de a-l invata cum este bine sa procedeze.
- Invata ca modul in care disciplinam are limite. Cu toate ca respectarea regulilor este importanta, modul in care o facem conteaza cel mai mult. De exemplu, trebuie evitate situatiile in care pedepsim copilul pentru ca nu a respectat o regula, desi intentia lui sau rezultatul obtinut au fost bune.
- Noaptea este un sfetnic bun. Ia o mica pauza cand devii prea concentrat pe situatie si te simti coplesit de emotii negative precum furia.
- Exploreaza-ti propriile emotii. Uneori s-ar putea ca stresul acumulat peste zi sa fie cauza pentru care tipi la copil. Chiar daca comportamentul lor este acelasi in fiecare zi, uneori s-ar putea sa explodam fiindca “Mi-a pus capac neatentia lui, dupa o zi intreaga in care am fost ingropata in hartii si termene limita”. Atunci cand parintele isi cunoaste propriile limite si reuseste sa isi gestioneze emotiile, comunicarea cu copilul va fi mai putin tensionata si mult mai echilibrata.
- Aminteste-ti ca daca tipi, copilul nu tine minte ce ii spui. Desi credem ca uneori daca tipam ne impunem si transmitem ideea de autoritate, obtinem efectul invers. Persoana asupra careia tipam va avea o reactie involuntara si inconstienta de alerta. Mesajul nostru nu va fi perceput, iar copilul nu isi va aminti decat ca te-ai enervat si ai tipat, insa ceea ce ai incercat sa ii spui este posibil sa nu fie bine inteles sau tinut minte. Cauta sa iti reglezi tonul vocii pentru a te asigura ca cel mic intelege unde a gresit, cum altfel ar fi putut sa actioneze, fara a-ti strica relatia cu el.
- Nu in ultimul rand, aminteste-ti sa iti ceri scuze atunci cand tipi. Chiar si celor mai linistiti parinti li se intampla sa ridice tonul si sa se enerveze. Dupa o cearta sau iesire nervoasa, aminteste-ti sa iti ceri scuze astfel incat cel mic sa inteleaga ca tipetele nu sunt bune. Calea recomandata este cea a comunicarii si a negocierii pentru o buna relatie parinte-copil.
Tu cum procedezi ca sa nu tipi la copilul tau?
sursa
Paula este pasionată de educație și comunicare.