Părinţii copiilor de succes au acest lucru în comun

Toţi părinţii îşi doresc tot binele pentru copii lor: să înveţe bine la şcoală, să nu aibă probleme legate de un anturaj dubios şi să aibă o carieră minunată. Într-un cuvânt, îşi doresc un copil de succes. Deşi nu putem spune că există vreo reţetă ideală pentru părinţii care vor să crească nişte oameni de succes, studiile în domeniul psihologiei au conturat câţiva factori care pot prezice succesul unui copil în funcţie de comportamentul părinţilor lui.
Mai exact, este vorba de şapte acţiuni sau atitudini prezente la părinţii copiii cărora ajung să aibă realizări importante în viaţă, scrie publicaţia Business Insider.
1. Aşteptări mari
Folosind datele unui sondaj realizat in SUA pe un eşantion de 6.600 copii născuţi în anul 2001, profesorul Neal Halfon împreună cu colegii lui de la Universitatea din California, Los Angeles, au constatat că aşteptările pe care le au părinţii referitor la copiii lor au un efect decisiv asupra rezultatelor şcolare.
„Părinţii care îşi doresc ca, în viitor, copilul lor să urmeze o facultate par să-l îndrume pe copil spre acest obiectiv, indiferent de venitul sau de averea lor”, a declarat profesorul Neal Halfon.
Acest lucru se încadrează într-o altă descoperire psihologică numită efectul Pygmalion, potrivit căruia lucrul pe care o persoană îl aşteaptă de la altă persoană poate deveni pentru cea de-a doua persoană o profeţie care se autoîndeplineşte. Conform aceluiaşi principiu, copiii îşi organizează viaţa pentru a confirma aşteptările părinţilor.
2. Un statut social şi financiar mai ridicat
Din nefericire, o cincime dintre copiii americani cresc în sărăcie, această situaţie limitându-le drastic potenţialul. În România, situaţia este cu mult mai gravă decât peste Ocean.
Specialiştii americani avertizează că diferenţele se adâncesc an de an. Potrivit lui Sean Reardon, cercetător la Universitatea Stanford, decalajul în ceea ce priveşte realizarea profesională a copiilor provenind din familiile cu venituri reduse este în creştere: numărul copiilor realizaţi provenind din familii bogate năşcuţi în 2001 este cu aproximativ 30%-40% mai mare decât cel al copiilor realizaţi proveniţi din familii sărace, născuţi 25 ani mai devreme.
Statutul socio-economic le permite părintilor să-i asigure copilului accesul la o educaţie timpurie mai de calitate, ceea ce poate asigura un nivel de performanţă crescut la maturitate.
3. Părinţi cu un nivel educaţional superior
Un studiu realizat în 2014 de psihologul Sandra Tang de la Universitatea din Michigan a descoperit că mamele care au absolvit liceul sau facultatea au mai multe şanse să educe copii care vor avea cel puţin acelaşi nivel de educaţie.
Pe de alta parte, cercetătorii care au studiat un grup de peste 14.000 de copii care au început grădiniţa între anii 1998-2007 au constatat că acei copii născuţi de mame adolescente (cu varsta de maximum 18 ani) este mai puţin probabil să termine liceul sau să meargă la facultate comparativ cu copiii născuţi de părinţi mai maturi.
Importantă este şi dorinta părintelui de a învăţa şi de a se dezvolta pe plan profesional. Un studiu realizat în 2009 care a analizat 856 de persoane din zonele semirurale din New York, psiholog Eric Dubow de la Bowling Green State University a constatat că „nivelul de educaţie al părinţilor atunci când copilul are vârsta de 8 ani poate prezice în mod semnificativ succesul educaţional şi profesional al copilului cu 40 de ani mai târziu”.
4. Le asigură copiilor de timpuriu competenţe academice
O meta-analiză realizată în 2007 asupra a 35.000 de preşcolari din SUA, Canada şi Marea Britanie a constatat că dezvoltarea timpurie a abilităţilor matematice se poate transforma într-un avantaj imens în viitor. „Importanţa capitală a abilităţilor matematice timpurii – adică să înceapă şcoala cunoscând deja cifrele, ordinea numerelor, precum şi alte concepte matematice de baza – este unul dintre puzzle-urile care rezultă din studiu”, a declarat co-autorul şi cercetătorul la Universitatea Northwestern, Greg Duncan, într-un comunicat de presă. Potrivit acestuia, „stăpânirea abilităţilor matematice timpurii prezice nu doar viitorul reuşitei la matematică, ci prezice, de asemenea, şi realizarea din viitor la capitolul lectură”.
5. Părinţi sensibili şi grijulii
Un alt studiu realizat în 2014 care a urmărit 243 de persoane născute în familii sărace a ajuns la concluzia că acei copii care au fost îngrijiţi cu sensibilitate în primii trei ani de viaţă nu numai că au luat note mai bune la testele academice din copilărie, dar aveau şi relaţii mai sănătoase şi realizări academice mai consistente la vârsta de 30 de ani.
Potrivit PsyBlog, părinţii care au acest stil de comportament sensibil, iubitor şi grijuliu cu copilul „raspund prompt şi adecvat la semnalele copilului” şi „le ofera o baza sigură” copiilor pentru a explora lumea.
„Acest lucru sugerează că investiţia timpurie în relaţia părinte-copil poate duce la câstiguri pe termen lung, care se acumulează dincolo de viaţa persoanelor”, a spus psihologul co-autor al studiului, Lee Raby de la Universitatea din Minnesota.
6. Evită să petreacă timp cu copilul când sunt într-o stare negativă
Potrivit unui nou studiu citat de Brigid Schulte de la Washington Post, numărul orelor pe care mamele le petrec cu copiii între vârsta de 3 şi 11 ani contează prea puţin atunci când încercăm să prezicem comportamentul copilului, bunastarea, sau cât de realizat va fi la maturitate.
Mai mult, sufocarea copilului cu indicaţii, avertizări şi afirmaţii care îi îngrădesc libertatea pot avea un efect invers decât cel dorit.
„Stresul mamelor, în special atunci când mamele sunt stresate din cauza că trebuie să împace munca şi timpul acordat copiilor, îi poate afecta de fapt destul de mult pe copii”, a declarat co-autorul studiului, sociologul Kei Nomaguchi de la Bowling Green State University.
Contagiunea emoţională este un fenomen psihologic în care oamenii „recepţionează” sentimentele unei alte persoane ca şi cum ar lua o raceală. Cercetările arată că, dacă prietenul tau e fericit, bucuria lui te va învălui şi pe tine, iar dacă e trist, starea sa sumbra se va transfera, de asemenea, asupra ta. Deci, dacă o mama sau un tata este stresat, obosit, epuizat, îngrijorat sau frustrat, starea sa emoţională ar putea fi transferată către copii.
7. Îi învaţă să trăiască într-o stare de spirit care îi ajută să se dezvolte
Zona de unde copiii cred că le vine succesul poate, de asemenea, să prezica nivelul de realizare profesională din viitor.
În ultimele decenii, psihologul Carol Dweck de la Universitatea Stanford a descoperit că atât copiii, cât şi adulţii, se gândesc la succes într-unul din doua moduri:

• O „mentalitate fixă” presupune ca inteligenţa, caracterul nostru şi capacitatea de creaţie sunt nişte daruri statice pe care nu le putem schimba în mod semnificativ, iar succesul este manifestarea acestei inteligenţe înnăscute, o evaluare a modului în care acest dat natural se poziţionează faţă de un standard fix. Lupta pentru succes şi evitarea cu orice preţ a eşecului devin modalitatea prin care persoana înţelege să fie inteligentă sau să fie specialist.
• O „mentalitate de creştere”, pe de altă parte, se bazează pe provocare şi vede eşecul nu ca pe dovadă a lipsei de inteligenţă, ci ca pe o rampă de lansare încurajatoare pentru creştere şi pentru dezvoltarea abilităţilor noastre înnăscute.

La baza acestor diferenţe se află distincţia în ceea ce priveşte modul în care voinţa influenţează abilităţile. Acest lucru are un efect extrem de puternic asupra copiilor. În cazul în care copiilor li se spune că au reuşit să ia o nota bună la un test datorită inteligenţei lor înnăscute, se creează o stare de spirit „fixă”. Dacă ei au reuşit datorită efortului, copilul învaţă ce înseamnă o stare de spirit de „creştere”.
Într-un studiu efectuat asupra copiilor în vârsta de 4 ani, Dweck i-a lăsat pe copii să aleagă între a rezolva puzzle-uri simple sau dificile. Copiii cu o mentalitate fixă au ales puzle-urile mai uşoare, deoarece în acest fel ar fi validate abilităţile lor înnăscute. Copiii orientaţi spre creştere au optat pentru puzzle-urile mai grele, deoarece le-au văzut ca pe o oportunitate de a învăţa.
Copiii cu o mentalitate fixă au vrut să facă puzzle-urile mai uşoare, deoarece acest lucru i-ar ajuta să para inteligenţi şi, prin urmare, de succes. Iar copii cu o mentalitate de creştere au vrut puzzle-uri dificile deoarece sentimentul lor de succes este legat de a deveni mai inteligenţi.
Aşa că, atunci când vrei să-ţi lauzi copilul, nu-l feliciţi pentru că este atât de deştept, ci pentru că a reuşit să facă un lucru atât de greu.
sursa