Fie că ești părinte, bunic, baby-sitter, mătușă sau unchi, profesor, educator sau nu, principiile educației promovate de Maria Montessori ar trebui să fie cunoscute oricui. Maria Montessori este exemplul concret despre cum o pasiune arzătoare poate lăsa în urmă o lume mai bună.
S-a născut pe 31 august 1870 in oraşul Chiaravalle din Italia.
Pe 10 iulie 1896 a devenit prima femeie calificată ca medic din Italia.
În anul 1897 a intrat ca voluntar într-un program de cercetare la clinica psihiatrică a Universităţii din Roma. Ca parte din activitatea ei la clinică, Maria Montessori a vizitat azilele de nebuni ale Romei, căutând pacienţi care să fie trataţi la clinică. Într-o astfel de vizită, îngrijitorul de la un azil de copii i-a relatat dezgustat cum copiii înşfacă firmiturile rămase pe podea după masă. Maria Montessori a înţeles că în încăperi atât de austere, nemobilate, copiii îşi doreau cu disperare stimulare senzorială şi activităţi manuale, iar această privaţiune contribuia la starea lor de degradare.
A început să citească tot ce putea găsi despre copiii cu retard mintal. În timpul anului universitar 1897 – 1898 ea a încercat să-şi extindă cunoştinţele în domeniul educaţiei frecventând cursuri de pedagogie, studiind lucrările lui Rousseau, Pestalozzi şi Froebel.
La cei 28 de ani de ani ai săi, implicată fiind în Liga Naţională pentru Educaţia Copiilor Retardaţi a dus la numirea sa în postul de co-director al unei instituţii numită Şcoala Ortofrenică. Şcoala prelua copii cu un larg spectru de tulburări şi s-a dovedit a fi un punct de cotitură în viaţa Mariei Montessori, schimbând accentul identităţii sale profesionale de la medic la educator. Maria Montessori a lucrat 2 ani la Şcoala Ortofrenică, predând şi observând copiii în timpul zilei şi scriindu-şi observaţiile noaptea.
În 1901 Maria Montessori a plecat de la Şcoala Ortofrenică pentru a se dedica propriilor studii de filozofie a educaţiei şi antropologie. Mai târziu, a îmbrăţişat și oportunitatea de a lucra cu copii normali şi, aducând din materialele educative dezvoltate de ea la Şcoala Ortofrenică, a înfiinţat prima ei Casa dei Bambini – sau Casa Copiilor – care s-a deschis pe 6 ianuarie 1907.
Ceea ce Maria Montessori a ajuns să înţeleagă este că acei copii plasaţi într-un mediu în care activităţile sunt proiectate pentru a le susţine dezvoltarea naturală au puterea de a se educa singuri.
În toamna anului 1908 existau cinci Case dei Bambini, patru în Roma şi una în Milano. Copiii făceau progrese extraordinare şi, curând, copii de 5 ani scriau şi citeau. Veştile despre noua abordare a Mariei Montessori s-au răspândit rapid. În decurs de un an, partea vorbitoare de limbă italiană a Elveţiei a început să-şi transforme grădiniţele în Case dei Bambini, începând astfel răspândirea noii abordări educaţionale.
Notele sale din această perioadă au devenit prima ei carte, publicată în acelaşi an în Italia, care a apărut tradusă în Statele Unite în 1912 ca „Metoda Montessori”, atingând locul al doilea pe lista celor mai vândute cărţi non-ficţiune. Curând după aceea a fost tradusă în 20 de limbi. A devenit o influenţă majoră în domeniul educaţiei.
A urmat o perioadă de mare extindere a abordării Montessori: Societăţi Montessori, programe de instruire şi şcoli au apărut peste tot în lume.
În anul 1949 a primit una dintre primele trei nominalizări la Premiul Nobel pentru Pace. Ultima sa apariţie publică a fost la Londra în 1951, când a participat la al 9-lea Congres Internaţional Montessori.
A murit pe 6 mai 1952.
Educatorul Montessori nu predă în mod tradiţional. Copiii învaţă singuri, folosind materialele specifice, timp în care rolul educatorului este să direcţioneze, să stimuleze şi să ghideze activitatea acestora.
Principiile Montesori sunt în esenţă simple, dar foarte înţelepte:
- Copiii învaţă totul din mediul înconjurător.
- Respectă copilul în toate manifestările lui.
- Oferă-i libertate de mişcare în siguranţă.
- Oferă-i libertatea de a alege.
- Dă-i şansa să câştige tot mai multă independenţă.
- Învaţă-l prin prezentarea activităţii, nu prin corectare.
- Împlineşte-i nevoile şi, în acelaşi timp, ajută-l să vadă care sunt şi nevoile celorlalţi.
- Ai răbdare. Dacă un copil are nevoie de mai mult timp pentru a învăţa ceva, acordă-i-l.
- Un copil care este criticat frecvent învaţă să-i judece pe alţii.
- Dacă un copil se simte acceptat, învaţă să aibă încredere în el.
- Respectă-ţi copilul atunci când a greşit şi îşi poate repara greşeala. Opreşte-l atunci când acţiunile pe care vrea să le facă sunt potenţial periculoase.
- Nu-ţi vorbi de rău copilul, indiferent dacă acesta este sau nu de faţă.
- Concentrează-te mai degrabă pe ceea ce vrei să educi bun în el, nu pe răul pe care vrei să-l eviţi.
- Întotdeauna fii pregătit să răspunzi când te solicită copilul, căci atunci are nevoie de ajutor.
- Când nu are nevoie de ajutor, nu interveni.
- Nu întrerupe un copil când este concentrat asupra unei activităţi: se odihneşte, lucrează sau doar îi observă pe alţii.
- Un aspect foarte important este mediul în care locuieşte copilul şi în care nu trebuie să se regăsească obiecte inutile.
- Întotdeauna vorbeşte şi comportă-te cu copilul folosind cele mai bune maniere şi oferă-i tot ce ai mai bun în tine.
- Ajută-ţi copilul să-şi depăşească imperfecţiunile. Fă acest lucru cu grijă, reţinere şi în linişte, cu inţelegere şi dragoste.
Există 19 școli și grădinițe acreditate Montessori în România. Lista lor o puteți consulta pe site-ul Asociației pentru Dezvoltarea Educației Montessori în România.
De asemenea, vă recomandăm să vizionați celebra ecranizare despre viața Mariei Montessori. Un trailer al filmului puteți urmări aici. Vizionare plăcută!
