reading-image-e1477500516198
Astăzi vă prezentăm o carte foarte importantă pentru cariera unui profesor: Profesorul de succes. 59 de principii de pedagogie practica.
Ion Ovidiu Panișoara – autorul acestei cărți – este profesor doctor, director al Departamentului de Formare a Profesorilor și conducător de doctorat în științele educației la Universitatea din București. Participă activ cu contribuții în presa academică, având interviuri în presa națională și intervenții TV etc. Desfășoară activități de training și de consultanță în mediul privat, iar în 2012 a fondat site-ul educațional www.performante.ro, adresat cadrelor didactice și părintilor.

Cartea de față propune o nouă abordare în aria științelor educației și oferă sfaturi care vin atât în sprijinul debutanților, cât și al profesorilor cu experiență, ajutându-i să înteleagă mai bine lumea complexă și contradictorie a școlii, completând cu numeroase exemple și experimente.
Vă prezentăm în continuare doar un set de principii didactice, din cele 59. Ulterior, vom reveni cu articole în care vom detalia unele dintre aceste principii:

  • Principiul automotivării cadrului didactic – cautați în dvs. resursele necesare pentru a desfășura zilnic o activitate didactică performantă;
  • Principiul autorităţii didactice – elevul vă va urma dacă va găsi în dvs. o persoana de prestigiu, cu ”status înalt”;
  • Principiul libertăţii de alegere – identificați cât mai multe modalități de a oferi elevilor libertate de alegere și veți obține o creștere a motivașiei și a implicării acestora;
  • Principiul construirii independenței – pentru a construi o școală modernă, ajutați elevul să își câștige autonomia și independența;
  • Principiul familiarităţii  – folosind acest principiu puteți șterge o impresie negativă lăsată elevilor ori îi puteși atrage către materia pe care o predați;
  • Principiile ambianţei – prima dată când intrați într-o sală de clasă întrebați-vă dacă ambianța reprezintă un factor catalizator în procesul de învățare;
  • Principiul personalizării relaţiei – căutați să vă cunoașteți și să vă înțelegeți cât mai bine elevii;
  • Principiul flexibilităţii  – presupune adaptare, dinamică, transformare;
  • Principiul empatiei – puneți-vă zilnit în locul elevului ca să înțelegeți lumea așa cum o vede el și acționați în consecintă;
  • Principiul conectării emoționale cu elevul – când creezi o conexiune emoțională cu elevul, activitatea instructiv-educativă este mai ușor de gestionat. 

Iată și zece trucuri pentru a deveni un profesor de succes:
1. Trebuie sa dobânditi cunostințe de specialitate în domeniul în care predați, dar și psihopedagogice. Deși mulți cred că este suficient să ai vocație pentru a deveni un profesor bun, cunoașterea este necesară;
2. Nu interziceți elevilor să facă un anumit lucru, propuneți-le variante și încercați să îi convingeți. Dacă încercați să le interziceti ceva, acel lucru devine și mai atractiv pentru ei;
3. Daca un elev greșește, faptul că îl certați nu mai aduce nimic bun. Găsiți modalități de a folosi greșeala;
4. Urmăriți atent ce impresie le produceți elevilor de la prima zi. Unele cercetări vorbesc despre un procent de 85% din impresia ulterioară ca fiind direct influențată de această prima impresie;
5. Creați o ambianță plăcută – fizică și socială, stimulative pentru învățare;
6. Personalizați relația cu elevii, nu fiți distant! Personalizarea relației vă poate ajuta să gestionați mai bine și eventualele probleme de indisciplinș; este, de altfel, un excelent instrument de management al clasei;
7. Fiți empatici! De multe ori, cadrul didactic se centreaza pe modul în care îi vede el pe elevi. Daca un elev îi face probleme, profesorul încearcă să identifice modalități de a reacționa eficient față de un elev-problemă. Dar elevul respectiv este foarte puțin probabil să se considere el pe sine însuși „o catastrofă”;
8. Fiti sinceri cu elevii! Sinceritatea de care dăm dovadă este factorul-cheie care va spori încrederea interlocutorului faţă de noi;
9. Implicați elevii printr-o participare activă!
10. Gasiti formule creative de motivare a elevilor. Medvec, Medey şi Gilovich (apud Kenrick, Neuberg, Cialdini, 2005) au observat un lucru interesant privind motivaţia şi sentimentele implicate de poziţionarea pe diferite trepte ale unei ierarhii: Ei au încercat să răspundă la întrebarea: Cine este mai fericit pentru câştigarea medaliilor olimpice: cel de pe locul doi (medaliat cu argint) sau cel medaliat cu bronz (şi situat ca atare pe locul trei). La o primă vedere, răspunsul ar fi simplu: cel situat mai sus în ierarhie ar trebui să fie şi cel mai fericit de performanţa sa. Ei bine, aici cercetătorii au avut de-a face cu un aparent paradox: cel situat pe locul trei era mai fericit decât cel care câştigase argintul. Motivaţia? Autorii au descoperit că, dacă era relativ uşor pentru cel situat pe locul al doilea să se vadă pe sine ca fiind aproape de locul unu (ceea ce ar fi fost asociat imediat cu mult mai multă faimă), o astfel de perspectivă îi oferea imediat o oarecare dezamăgire că nu a putut atinge această performanţă. În schimb, pentru cel situat pe locul al treilea, perspectiva era total alta. El se putea vedea pe sine că – în urma unei greşeli minore – ca putând să situeze pe locul al patrulea şi astfel să piardă podiumul.
Ca în orice domeniu, și în educație există principii care aprofundate și însușite, îți asigură succesul în carieră!
În fond, succesul unui profesor se măsoară în stima elevilor față de el, față de materia predată și în performanța de care dau dovadă în final, la acea materie!
Acestea fiind spuse, până la următorul articol din această categorie, noi vă urăm să rămâneți mereu profesorii de succesai copiilor noștri!
 

Author

Scrie un comentariu

Exit mobile version