Greșeala în școală: între frică și creștere

Înainte să înceapă webinarul, echipa Adservio a pus o întrebare în chat: „Care este relația voastră cu greșeala în clasă?”

Participanții au răspuns cu câte un cuvânt: toleranță, provocare, colaborare, încredere, dezbatere, ocazie de învățare — și unul care mi-a atras atenția pentru că spunea tot ce urma să spunem în ora aceea: „Greșeala este cea mai autentică modalitate de învățare. Dacă apare frica, nu mai este învățare — este blocaj mental, emoțional.”

De unde vine frica?

Am deschis discuția cu câteva gânduri ale unor elevi de clasa a XI-a, de la profilul arte vizuale, care au reflectat împreună la ce au adunat despre greșeală în cei 12 ani de școală — și răspunsurile lor au așezat altfel tot ce a urmat.

Cătălin Condrea, psihopedagog și directorul Liceului Special Moldova, a făcut o distincție esențială de la bun început: greșeala etică, greșeala profesională și greșeala din procesul de învățare sunt lucruri fundamental diferite, care cer răspunsuri fundamental diferite din partea noastră ca educatori.

Iar ceea ce neuroștiința spune despre ultima categorie — greșeala din învățare — schimbă cu totul perspectiva pe care o aducem în clasă.

Greșeala și încrederea

Una dintre cele mai frumoase tensiuni ale discuției a apărut când am explorat relația dintre felul în care gestionăm greșeala și nivelul de încredere dintr-o comunitate școlară — pentru că există o diferență între a permite greșeala și a o valorifica, iar saltul dintre cele două se face printr-o cultură construită zi de zi, în lucruri aparent mărunte.

Cătălin a vorbit despre modelul pe care îl oferă — ca lider, ca psihopedagog, ca om — și despre ce înseamnă, concret, să fii consecvent în acel model când lucrurile devin dificile și când tentația de a acționa din convingeri este mai mare decât cea de a înțelege mai întâi.

Responsabilitate și vinovăție

Poate cel mai provocator moment al întâlnirii a venit când am ajuns la diferența dintre responsabilitate și vinovăție — și la întrebarea pe care mulți educatori o poartă cu ei, fără să o pună cu voce tare: ce facem cu greșeala care se repetă, cu comportamentul care persistă, cu elevul care știe că a greșit, dar continuă?

Cătălin a adus o perspectivă susținută de cercetare care a schimbat unghiul pentru mulți dintre participanți — și care arată că răspunsul pe care l-am dat în mod tradițional acestei întrebări s-ar putea să fi fost chiar parte din problemă.

Ce ne-am luat de la participanți

La final, participanții au scris în chat un gând cu care pleacă. Au scris despre creștere, despre curaj, despre modele și despre îndrăzneala de a greși în văzul celorlalți — și unul dintre mesaje a venit cu majuscule, ca și cum autoarea simțea că trebuie strigat:

GREȘEALA NU E UN CAPĂT DE DRUM, CI UN INDICATOR CĂ ÎNVEȚI.

A venit și întrebarea grea, cea pe care o știm cu toții din realitatea școlilor: ce facem când sistemul din jurul nostru trage în altă direcție decât tot ce am discutat? Cătălin a răspuns — și răspunsul lui merită să fie auzit în întregime.

Dacă lucrezi în educație și simți că greșeala — a ta sau a elevilor tăi — mai poartă încă prea multă greutate, înregistrarea acestei conversații este pentru tine.

Urmărește înregistrarea webinarului

Dacă nu ați putut participa sau doriți să reveniți asupra unor idei discutate, puteți accesa înregistrarea aici  https://www.youtube.com/watch?v=yWvMttKIDnw