Când vezi atâția adulți având probleme în relația cu banii, realizezi cât de dificilă poate fi chestiunea banilor pentru adolescenții lipsiti complet de experiența câștigării și gestionării lor. Tema banilor a fost și este în continuare o temă delicată în familiile noastre. Maniera în care generațiile trecute s-au raportat la bani este ilustrată de expresii ca „banii nu aduc fericirea”, „banul e ochiul dracului”, „ai bani, ai prieteni; n-ai bani, n-ai prieteni”, „banii sunt murdari”, etc. Încărcătura emoțională, de cele mai multe, ori negativă, este evidentă.
Lucrurile nu s-au schimbat prea mult nici azi. În foarte puține familii se discută deschis, fără tensiune și în mod educativ despre bani, despre ce reprezintă ei cu adevarat și despre modul în care pot fi bine gestionați. Nu prea există nici educație financiară, iar acest lucru se vede și în atitudinea adolescenților față de bani. Ei oscilează între credințele părinților și noua paradigmă a societății de consum extremiste, în care banii sunt puși înaintea multor valori și principii morale. Nu le este simplu, și au nevoie de ajutor din partea părinților pentru a integra acest concept financiar și emoțional cât mai bine.
Povestea banilor a început cu milenii în urmă. De atunci s-au tot scris pagini noi în istoria omenirii despre cum banii au format și destrămat relații, legături, alianțe sau societăți umane, despre cum, în numele banilor, s-au purtat războaie. De la simple bucăti de metal sau hârtii, simple convenții, au ajuns să măsoare valoare umană, să fie teme transgeneraționale încărcate sau elemente vii, generatoare de emoții. Oricum, avem nevoie de ei, fără bani nu se poate. Așa cum este bine să le păstram rolul de mijloc de plată pentru bunuri sau acțiuni, tot așa este necesar să înțelegem și încărcătura puternic psihologica pe care o au. Cu această intenție pot începe părinții primii pași în a se autoeduca cât și în a face educația adolescenților lor. O atitudine neutră și deschisă poate ajuta ca acest subiect delicat să fie cât mai firesc abordat în fiecare familie, indiferent de situația financiară a acesteia.
Încărcătura psihologică a banilor dă cele mai mari probleme în relațiile dintre părinți și adoles
cenți. Părinții sunt influențați foarte mult de valența de putere pe care banii au dobândit-o de-a lungul timpului, și pun accentul pe aceasta. Dacă câstigă mulți bani, tind să impună regulile în mod rigid sau să compenseze lipsa lor prin mulți bani de buzunar sau cadouri scumpe date adolescenților. Dacă nu câstigă bine, au o atitudine negativă sau pesimistă despre tot ce înseamnă “bogat”, despre valoarea lor sau chiar despre viață, și promovează atitudinile negative mai sus amintite. Ambele comportamente sunt de evitat în educația adolescenților.
Acestora le este mai necesar să învețe că banii se câștigă în urma unei ecuații simple „plus-valoare+efort constant” transpusă în acțiunile lor. Dacă își vor consolida încrederea în ei, dacă vor face fiecare lucru cât mai bine, cu seriozitate și având constanță în efortul lor, vor fi considerați de valoare, chiar dacă contul părinților este sau nu este bine garnisit. Valoarea lor ca ființe umane începe cu ceea ce ei sunt și cu ceea ce pot face, chiar dacă munca lor va fi remunerată abia când vor lucra. Cu alte cuvinte, educația valorii lor nu trebuie confundată cu educația financiară.
Educația financiară se face explicând copilului de când este mic ce înseamnă banii, ce putem face cu ei, cum îi putem cheltui chibzuit și cum pot fi câstigați în mod corect. Părinții fac bine să-și încurajeze copiii să învețe să cumpere conștient, nu impulsiv sau doar pentru că au văzut acel lucru la televizor, sau pentru că îl au colegii. Ideea este să înțeleagă ce îi aduce acel obiect, ce nevoie îi împlinește. Totodată, părinții trebuie să gestioneze înțelept problema banilor de buzunar. Rolul acestora este să îl ajute pe copil să experimenteze prima relație cu banii, dar trebuie ajutat/sfătuit cum să îi folosească. Bugetul alocat nu trebuie să fie o povară financiară pentru părinți. Împreună cu copilul vor stabili care este suma pe care o va primi zilnic, săptămânal sau lunar, explicându-i-se și pentru ce sunt acești bani.
În adolescență, părinții trebuie să verifice, discret, pe ce au cheltuit copiii banii de buzunar și să nu exagereze cu suma dată, pentru că tentațiile sunt destul de mari și nu neaparat pozitive. Sondajele de opinie arată că banii de buzunar ai adolescenților sunt folosiți în special pentru a cumpăra țigări sau băutură, haine și pentru ieșirile în club. Tot în adolescență, nevoia de a impresiona sau de a atrage atenția este foarte mare, și tinerii vor să epateze prin obiectele lor personale. Cel mai nou gadget, cel mai scump telefon mobil, cea mai cool ținută sau geantă sunt considerate „must have-uri” când un adolescent nu își cunoaște adevărata valoare și consideră că poate dobândi valoare prin ceea ce posedă. Total greșit este atunci când părinții chiar încurajează această raportare la noțiunea de valoare.
Consolidând educația financiară a tinerilor, șansele sunt bune ca tinerii să învețe care este valoarea banilor și cum îi pot cheltui chibzuit. Atunci când adolescenții își doresc mai mulți bani de buzunar, părinții îi pot încuraja să se angajeze part time, cel puțin în perioada vacanței. Printre cele mai frecvente job-uri alese de adolescenți sunt cele de vânzător, promoter, baby sitter, meditator, mistery shopper, curier, fotograf pentru evenimente. Dacă adolescenții au pasiuni creative, precum confecționare de accesorii, creare pagini web, fotografii digitale, acestea se pot transforma în mici afaceri. „Banul muncit nu este prăpădit” spune un proverb, ceea ce funcționează și în cazul adolescenților. Merită încercat.
