Exact când te aștepți ca fiica sau fiul tău sa fie preocupați de sarcinile școlare, poți realiza subit că ceea ce le ocupă mintea, de fapt, sunt problemele de relaționare la școală. Încă din primii ani ai copilăriei ai ocazia să observi și să te implici în aceste delicate raporturi de relaționare interumană ale copilului tău pentru ca atunci cand va începe școala, cea mai mare parte din timp o va petrece departe de privirea ta protectoare.
Ce se întâmplă când micile dispute generate de împărțirea jucăriilor sunt înclocuite de zvonuri și remarci răutacioase venite din partea colegilor de școală? Va ști copilul tău cum să gestioneze aceste situații? Cum îl poți învăța să dobândească abilitățile necesare depășirii acestor momente dramatice pentru el, de hărțuire sau agresiune verbală?
Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire.
Conform Centrului de Prevenire și Control a Sănătății din Atlanta, fenomenul de bullying reprezinta hărțuirea sau agresiunea repetată asupra unui copil mai slab, de către un alt copil sau grup de copii.
Tinerii care hărțuiesc își aleg victimele din rândul celor care nu pot să se apere, pentru a câștiga un sentiment de control și superioritate asupra celorlalți. Adeseori, acești tineri agresori sunt și ei la randul lor victime ale altor persoane mai puternice, aceasta fiind modalitatea lor de a-și nega trauma.
Comportamentul hărțuitor poate avea mai multe forme: loviri, jigniri, tachinări cât și agresiuni transrelaționale – un stil de agresiune care predomină în grupurile de fete, în aceste grupuri relațiile fiind manipulate în scopul de a soluționa neînțelegerile, prietenia fiind folosită ca armă. Acest stil mai subtil de zvonuri menite să excludă social este susținut de rețelele de socializare ca facebook, twitter, instgram etc. De multe ori, aceste agresiuni încep sau continuă imediat după terminarea orelor, prin intermediul telefoanelor smart cu acces la internet.
Cum îți poți învăța copilul să facă față acestor forme de agresiune în orice moment al zilei?
Îți prezentăm în continuare 4 strategii simple dar eficiente:
- Nu ești singur!
Dacă strategia agresorului este menită să determine victima să se simta singură și neajutorată, cea mai bună contraofensivă este să-și recâștige puterea ieșind din izolarea socială. Încurajează-și copilul să ceară ajutorul unui adult responsabil.
Uneori copii simt că adulții nu iau atitudine – așa că de ce le-ar mai spune? Chiar dacă mai sunt cazuri în care adulții nu acordă suficientă atenție unei situații de acest gen, de cele mai multe ori adultii responsabili, care ar putea să ia masuri, nu sunt informați asupra situației.
Tinerii agresori folosesc modalități subtile de agresiune, care par a fi acceptabile din punct de vedere social pentru adulți. Învață-ți copilul că stă în puterea lui să atragă atenți adulților asupra situațiilor conflictuale. Spune-i clar și fii sigur că înțelege faptul că informarea unui adult nu este un act de lașitate ci de curaj, responasbilitate și asumare.
Atunci cand copilul tău se teme că atacurile se vor agrava în cazul în care ”pârăște”, ajută-l să înteleagă că exact asta îți dorește agresorul să creadă victima. De fapt, doar informând un adult, copilul tău poate echilibra raporturile de forță din relația cu agresorul.
Când agresorul va realiza ca nu poate ține victima în izolare – că victima este suficient de curajoasă încât să ceară ajutorul unor persoane adulte – el începe să piardă din putere.
- Nu aștepta!
Cu cât o agresiune durează de mai mult timp, cu atât devine mai greu de gestionat. De cele mai multe ori, agresiunea începe cu forme mai puțin violente (porecle, injurii, agresiuni fizice minore). După ce agresorul a testat terenul și are confirmarea că victima nu va opune rezistență, atacurile vor escalada. Poreclele se transformă în umilire publică, tachinarile devin persecuții, îmbrâncelile devin lovituri mai serioase.
Învață-ți copilul ca neinformând adulții asupra acestor agresiuni, cedează agresorului controlul asupra situației. Luând atitudine împotriva agresorului – cat mai curând posibil – este cea mai bună metodă de a recâștiga și păstra puterea.
- Fii ferm, asertiv și detașat!
Dacă un agresor crede că poate să hărțuiască o victimă fără o reacție promptă din partea ei, cu siguranță o va face. De aceea, o reacție asertivă este atât de eficientă în combaterea agresiunii. Asertivitatea este calea de mijloc între replicile agresive, care nu fac altceva decât să pună gaz pe foc, și reacțiile pasive.
Redăm mai jos trei posibile atitudini care pot aplana sau agrava un conflict:
Agresorul: – De unde ai hainele astea de pe tine? De la ultimile reduceri?
Răspunsul 1: – Da, mama m-a pus să o port. Dar îmi place ce porți tu. Mereu te îmbraci frumos!
Răspunsul 2: – Din dulapul tau, nesimțito!
Răspunsul 3: – Încetează, te rog, (nume agresor)!
Primul raspuns îi oferă garesorului exact ce își doreste: putere. Acceptând remarca și complementând ținuta agresorului după o ofensă atât de evidentă, victima îți acceptă statutul și pare că spune: ”Respinge-mă, răneșste-mă, orice spui este în regulă pentru că sunt diperat să fiu acceptat”.
Al doilea raspuns provocă agresorul. Replicile tăioase invită agresorul să mențină conflictul și să îl ducă la următorul nivel de intensitate.
Al treilea raspuns este cel asertiv, informând agresorul că victima nu are de gând sa se lase intimidată. Nu caută acceptare și nici nu reprezintă o provocare. Aceasta este calea ce mai sigură și mai detașată.
De ce este necesar să-ți înveți copilul să fie asertiv și detașat? Semnalele că o persoană este vulnerabilă emoțional îi indică agresorului că este o victimă ușoară. Învătându-ți copilul să răspundă detașat, fără frică sau furie, îl înveți să emane control și încredere de sine. În consecință, agresorul înțelege că nu reprezintă o victimă ușoară.
- Folosește limbajul non-verbal!
Când îți înveți copilul arta comunicării asertive este de folos să îl înveți și folosirea limbajului non-verbal pentru întărirea mesajului. Poți folosi jocuri de rol pentru a-l învăța aceste simple strategii non-verbale:
- Menținerea contactului vizual
- Păstrarea unui ton calm, uniform și ferm
- Păstrarea unei distanțe potrivite față de agresor
- Folosirea numelui agresorului în adresare
Învață-ți copilul că gesturile non-verbale, cum ar fi evitarea contactului vizual, tonul ridicat al vocii și retragerea sunt indicii clare pentru agresor că poate continua agresiunea.
Caând părinții își învață copiii să folosească mereu arta comunicării asertive și îi asigură ca informarea în timp util a adulților este o formă de tărie de caracter, le oferă ocazia să-și fortifice puterea personală cu care niciun agresor nu vrea să aibă de a face!
Dacă ai și alte sfaturi legate de acest fenomen, lasă-ne un comentariu. Cu siguranță există cineva, undeva, care are nevoie de ele!
Sursa: www.huffingtonpost.com
Signe Whitson, consilier școlar, educator și autor al cărții: 8 Keys to End Bullying: Strategies for Parents & Schools.
